What a fag

click pentru a mări



via oenoanda

Unicornul se naste!

Pocaiti-va!

forgiving Thee

The wine in Heaven must be very sweet
For Lord had made me other than was planned
And then forgot I'm made by His own hand
So now I'm blamed for being incomplete

If Lord had been a woman I would love
Both the mistakes and punishments She gave
I cannot see the face of the above
It's clearly written that I am a slave

As you can see God never loved a woman
More than the world and holliness themselves
So I conclude that love is very human
And we are toys forgotten on His shelves

Yet if I had a choice I would kneel to pray
And ask You to be tempered long in Hell
Instead of being fixed and not be gay
And love a man the way that You compel

Forgive me God if You do have this power
Forgive these men who throw their stones at me
And if You do not falter in your tower
I am the one who is forgiving Thee

mesaj pentru europa

paraziţii. slalom printre cretini 2007

Nu suntem ciori nu stam in corturi
Facem eforturi sa ne elevam
Si nu cantam pe strazi in Viena la acordeon
Noi nu cersim cu handicapu la vedere sa facem avere
Si nu ghicim viitoru in palma in dughene mizere
Noi nu purtam fuste inflorate si nu furam din buzunare
Nu emigram in Suedia cu 7 copii sa ne dati ajutoare
Dati vina pe noi din Berlin in Pamplona de-mi sare voma
Mancamiati p... n-o sa gasiti un roman in rulote la Roma


-> ţiganii sunt de vină pentru tot. noi suntem civilizaţi. si d'aia îi şi urâm, morţii lor de ţigani împuţiţi.

Ma pis pe gay si nu-i normal ca copiii mei sa vada
Homosexuali care se ling in gura ostentativ pe strada
E la moda sa fim toleranti da nu reinviem sodoma
Nu putem trimite bulangii in pachet la Barcelona

-> din aceste doua strofe mirifice reiese ca buba societaţii sunt ţiganii impuţiţi şi gunoieri şi desfrânaţii, găozarii şi anormalii de homosexuali. ei ne strica societatea.
din cauza lor suntem o soţietate fără prinţipuri care va să zică că nu le are.

un adevăr incontestabil.
suntem intoleranţi. marş la voi acasă! spalaţi-vă pe cap cu bulangii şi ciorile!
suntem ruda saracă deci nu putem fi fraţi.


Timpul s-a scurs pentru aceasta prezentare, la final trebuie sa precizam ca Romania e o tara care nu a iesit inca din Evul Mediu, noi traim intr-o lume imaginara, suntem religiosi, vanam homosexuali cu noua dreapta, avem masini dar ne deplasam prin copaci vopsiti in galben ca autostrazi canci si toate constructiile care le puteti admira daca alegeti sa faceti o excursie pe aceste meleaguri au fost construite de o civlizatie superioara cu care noi nu avem nici o legatura.....Va Multumïm!!

Change?

puya kamelia si george hora. change
refren :
I said no, this is not fair,
Everybody is talking and I really don’t care
Why, is the world so mean
I hope is just a dream
I said no, life’s not fair
I, I, I can change the world

am zis nu, asta nu e drept
(toti vorbesc si ma doare fix in rect )
toti vorbesc si mie chiar nu imi pasa
de ce e lumea asa de rea?
sper ca e doar un vis
am zis nu, viata nu e dreapta
eu eu eu pot schimba lumea.

poi stai oleaca sa inteleg. daca nu iti pasa de ce ai mai facut melodie?
ii ecsplica si mie cineva cum vine asta?

mergand mai departe

Tot ce e normal
Pentru ei e banal, deci prost
Nu o sa apari pe post
Daca nu esti gay sau lesbi, n-are rost

problema domnule draga, ca de obicei ie desfranatii astia care uite si dumneata ne-au invadat. cum aprinzi teveu cum dai de lady gaga, kate perry si naomu.
noroc ca a schimbat puya lumea intre timp si si-a facut loc intre (curvele) cantaretele astea care au acaparat iu, kitch si eminem tiviu.

related article

concluzia: tot gheii ie de vina! desfranatii dreacu care este.

parodia :

take my arms

here! take my arms, they're all i have for you
to bring my warmth and love into this time of need
just these small hands so bare and cold and few
the hands unable still to conquer or to feed

i cannot bring you land n'or wisdom i'm too weak
so judging me by deeds or words would be the same
i am too young to fight and maybe even speak
the only thing to laugh about would be my game

this silly borrowed game time has no wish to play
a game of funny voices and shiny words to fade
no match for such a wound which deepens by the day
no cure for such a sorrow so it shall bring no aid

all that my limbs can lift are burdens off the heart
i only shorten nights for i have more to lose
it might come very soon the day we'll grow apart
but until then you show me the color of your bruise

now put my pen away and burn this foolish line
but lay your head on this left shoulder yet to grow
and in this night we have make all your sorrows mine
i may not understand but i will surely know

and maybe years to pass deep burriend in the clay
i'll find my pen and write the stroies you once said
thus keeping you alive my long unpractised way
before i go to rest forever with the dead





tot Ancăi.

sunt o papusa de lemn

exist dar nu sunt. tu nu ma vezi inca
vezi masca aceasta batuta-n piroane
sub care incearca cu greu sa nu planga
baiatul ce-si cauta trupul cu foame

sunt o papusa de lemn si ma tem
ca oricat as vrea sa fiu altcumva
voi fi la sfarsit asa peticit
ca nu voi parea nimic altceva

decat o alta papusa, din carpa,
facuta-n adins sa nu se supuna
gonita, fugara, diforma, batrana,
cu gandul la viata lasata in urma

cu ochii ce nu ma vedeau mai demult
cu ochii ce nu intelegeau ce mai sunt
privi vei cercand sa gasesti vechiul trup
in care ardeam dorind sa il rup

se joaca si rade in hohot destinul
si bate din palme si-adoarme in final
ecoul ramane si intrece suspinul
durerii acestui actor principal

pentru ca william a refuzat sa se obisnuiasca

detest oamenii care se obisnuiesc

''ehh, m-am obisnuit''
urasc expresia asta. o urasc din tot sufletul, ca pe cel mai mare dusman al meu. vreau sa nu o rostesc niciodata. suna prea mult a resemnare. a ceva impus si inghitit, a compromis.
suna prea mult a lene.

culca-te

mi-am dat seama ca stateam acolo si ma uitam la ei fara sa inteleg nimic din agitatia lor. ce faceau ei? isi pierdeau timpul pe banca aia neincapatoare in jurul unui pachet de tigari si al unei sticle de bere. ce povesteau ei? eu ce faceam acolo? si daca plecam unde ma duceam?
acasa. ce cuvant gol pentru mine. care acasa? in camera aia albastra in care ma asteapta propriile regrete?
in camera in care pe birou un paienjen care isi asteapta moartea intr-o cutiuta de plastic?
mi s-a parut ca o vad pe strada. n-a observat nimeni cum mi s-a schimbat expresia in acele momente in care m-am lasat inselat ca e ea.
suna pe cineva. fa telefonul cuiva sa-i urle prin vis ca ai nevoie de ajutor.
si atunci realizezi ca nu ai pe cine sa suni. ca nu e nimeni dispus sa te asculte la ora asta, nici macar sa stea sa-ti asculte respiratia intrerupta de gandurile care te fac sa tremuri. nu e nimeni...
esti singur .
nu esti singur. nu esti niciodata singur cat inca iti mai auzi propriile ganduri.
du-te acasa. inveleste-te singur si trece-ti propriile brate imprejur. culca-te cu fantomele regretelor tale si lasa-le sa danseze cu promisiunile din vis. culca-te. e dimineata si tremuri si nu se minte nimeni ca te vede pe strada de dorul tau. e dimineata si nimeni nu iti cauta numele in agenda stiind ca esti gata sa-i asculti tacerea.

and this is how it feels inside

sony: D, what if i am ftm?
D: a what?
sony: female to male transgender
D: nu inteleg
D: stai
D: psihic sau fizic
sony: psihic
D: esti de mult

sony: and what if i go through surgery and hormone treatment?
D: n-ai decat sa-ti ruinezi viata daca tii asa mult
D: eu zic sa nu
D: daca tii la parerea mea asa mult

D: devii un monstru

thoughts in the park

go play outside with dirty dogs
go feed the poor the lost the birds
for the poor comfort of your soul
for asking in return from all

for feeling better for yourself
for getting close to mental health
you lonely reader of this line
with hopes and fears so much like mine

in search of things that shaped you so
and someone willing to love thou

go live in ways you've never lived
in manors you consider fit

go make the same mistakes again
the ones your conscience never blame
for all you have is what you see
this worthless piece that's left of me

and this world that amazes us still
so big yet small and very ill
fear not the things to come ahead
fear not the days when you'll be dead

n'or the true friend who will betray
or the so close who soon will stray

but laugh at this insane poor act
and at the power of the fact
at your so doubtfull words and eyes
in laughter all the power lays

the laughter coming form the heart
which seems to them unearthly hard
that's nothing but the life you had
not knowing in the shaky hand

the life you'll also find in pain
the sorrow lacking it's own name
go then! waste no more of your time
i'm done and you will be just fine.

17

pinocchio is now 17.
there are people who didn't know that yesterday was pinocchio's birthday.
but pinocchio loves them because there are things more important than wishing somebody a happy birthday on time.
like answering a call at 3 o clock in the morning.
like going for miles or doing the imposibile to see him, to hear him, to make him a favour.
there are simple things that mean the world for pinocchio. like knowing him and loving him for who he is.


make a wish pinocchio!
i want to be a real boy...

you have no clue

no you don't know how i feel
you don't know how much i hate
looking in the mirror to see something that is not me
you don't know what it's like
when you can't even find yourself
when nothing is certain. when nothing is safe.
when you're trapped and there's no one to help you
they keep turning their backs
they keep closing their eyes
they keep saying to you and themselves
that you are just wrong.
You DON'T know what it feels like
to have the wrong name
and wish to god someone will call you
into existence and end the feeling of shame.
you don't know what it's like to see your own
rejecting you.
you don't have a clue what is like
to know you're not gonna make her happy
cause you're a dyke.
she won't even look at you
they won't play with you
they won't share with you
you don't belong.
not even in these clothes
not even in this body
you want home.
you don't know what it's like
to look in the mirror and see someone else.
i want to be me
i want to be loved for who i am
or not to be anymore.

And what had he left behind?

I imagined that, in death, he had shrivelled up smaller than ever. And then they burned him in an oven until he was nothing but ashes. And what had he left behind? A nothing-much book-shop in a nothing-much neighbourhood and two girls at least one of whom was a little bit strange? What kind of life was that? I wondered. Lying in that hospital bed with his cut-open head and his muddled brain, what had been on his mind as he looked at me?

So what do we leave behind?

always

you said we'll always be best friends
but sadly always had an end
i saw forever in this word
i saw until the end of world
it meant eterneties to come
outliving the almighty sun
yet human life is short and weak
it makes no difference what we think
we owe a death and we shall die.
it hurts we never said goodbye
we didn't have a closing line
no warning not the smallest sign
you died. how awful are these words
i always thought i would die first
i smoke i curse i drink i lend

alone and searching for a friend

clar. nu pot gandi normal

ora de romana. recapitulare. bacovia
Nu ma pot gandi la prezent, la ore calduroase si monotone de disecat poezii, la rasetele imbecile din spatele clasei si al intrebarile idioate ale celor din fata. Eu caut solutii la conflictele care izbucnesc in mintea mea si se desfasoara in in fata ochilor pe panza care i-a acoperit. eu vad zbucium.
pentru ei criza asta financiara, virusul ah1n1 si tampenia de incalzire globala par probleme. Eu ma gandesc la tot ce nu au invatat ei din istorie. suprapopulare comunism cruciade djihad cenzura regimuri autoritare revolte morti proiectile razboi nuclear extinctie. vad in acelasi timp popularea altor planete si toate visurile umanitatii indeplinite. cu pretul civilizatiilor spulberate si dezumanizarii pana la perfectiune. s-ar incheia astfel zbuciumul sau ar fi mai dureros? cum va fi viitorul, ce decizii pot face diferenta. vad anexarea dobrogei si transilvaniei, deportari, detinuti politici, intelectuali morti, lupte pentru putere. imi dau seama ca aici nu exista viitor si incerc sa evadez mai intai din mine.
SUNT UN NEBUN si haosul albastru de pe foaie reflecta proiectilele si lesurile din ochii mei care ard.

doua noaptea

dintr-o mie de ganduri ce ma chinuie si nu ma lasa sa dorm uneori (mai mereu, mai ales acum) cel mai tare ma doare ca noi ne-am iubit doar de o mie de ori.


Vank-O mie
Asculta mai multe audio Muzica »

disclaimer

mi-e frica de mine. mi-e frica de ceea ce gandesc. nu fiindca ar avea gandurile mele un impact colosal. mi-e frica de neputinta gandurilor mele de-a schimba ceva, de inutilitatea care i-ar face pe unii sa rada. de incoerenta exprimarii mele. nu stiu sa scriu fiindca nu stiu cu ce sa incep si cu ce sa termin. ideile mele sunt ca cioburile rezultate in urma unei explozii si incerc sa refac acest mozaic dar ma tot tai si nu rezolv nimic. toate ideile vor sa prinda viata in cuvant. eu cred cu atat tarie in ceea ce spun incat convingerea mea poate parea ridicola, copilareasca.
am fost ridiculizat. mi s-a spus ca ar trebui sa gandesc mai putin, mi s-a spus ca ar trebui sa tai din cuvinte, sa ciuntesc fraze, ca omu se plictiseste citind, ce naiba. si m-a afectat asta. fiecare lucru pe care il scriu e recitit de zeci de ori. ma bantuie niste vorbe spuse cu rautate si ma indoiesc de esenta mea.
pot fi la obiect, dar nu sunt eu si atunci devin iar stangaci. asa cum devin si cand am milioane de idei care imi zboara prin cap si nu ma lasa sa adorm. sute de intrebari.
nu vreau sa-i obosesc pe altii. stiu cat de obositor e fiindca ma chinuie zi si noapte gandurile astea. asa ca te rog nu te astepta la semne de punctuatie, la idei coerente, la chestii obiective.
asteapta-te la fluvii care aduc aluviuni. asteapta-te la sinceritate pana la absurd si la imaturitate. si daca nu asta e ceea ce vrei atunci pleaca. stiu ca nu sunt destul de bun, dar nu cer decat dreptul de-a fi eu. asa ca lasa-ma sa fiu. dincolo de greseli...
nu cred in semne de punctuatie, nu cred in diacritice, nu cred in dumnezeu, nu cred in litere mari, nu cred in nume. cred doar in dreptul fiecaruia de a-si irosi viata, cuvintele, timpul. in dreptul de a-si distruge corpul, reputatia, viitorul.
cred in libertatea de-a iubi si de-a uri. asa ca poti sa ma urasti dar nu-mi cere nimic, nici schimbarea, nici macar ura.

sinceritate

nu stiu prin ce minuni s-au faurit
nici lumea mea nici tot ce e in lume
voi ati gasit mai repede un nume
pentru inceputul nedescoperit

daca-i un scop in spatele fiintei
sau daca nu-i decat o intamplare
este un semn prea greu de intrebare
pentru copiii mici ai neputintei

este un semn ce spune interzis
si ne arata calea spre povesti
invata cum sa crezi si cum sa cresti
apoi sa bati la geamul meu inchis

vom fi batrani atunci cand o sa stim
si vom lasa in urma poate multe
dar fara de copii sa ne asculte
si-atunci vom intelege ca murim

Intre note.

Pentru o clipa m-am pierdut in muzica si eram plin de speranta. Fetita aia era ceea ce multi si-ar dori sa fie, o artista. Cand a inceput sa cante s-a facut liniste in sala, a cantat 4 melodii cunoscute dar le-a cantat mai bine. Si vroiam sa mai cante, sa demonstreze pe rand fiecarui cantaret din lumea asta ce inseamna vocea, talentul. Si apoi m-a lovit iar.
M-am gandit cate sperante imi puneam in ea, cat de mult ii doream sa reuseasca de parca avea sa-si imparta gloria cu mine, de parca era copilul meu, eleva mea, desi nici macar nu stiam cum o cheama. Poate era normal sa o invidiez, dar nu puteam functiona normal atunci, asa ca ii doream sa reuseasca. Si mi-am adus aminte cum visam eu la 12 ani.
Aveam sperante si un set de valori. Porneam cu lucrurile astea la drum si cu un mare zambet. Stiam ca trebuie sa invat, sa ma straduiesc si visele mi se vor indeplini. Invatam ca sa ajung la liceu si apoi la facultate, ca sa pot deveni ceea ce mi-am dorit mereu si sa ma bucur. In paralel scriam cate ceva si ma simteam bine cand ma incuraja profesoara de romana si cand luam cate un premiu.
Dar aveam sa inteleg in curand ce inseamna: ai grija ce-ti doresti.
Am ajuns la liceu, unde nimic din ceea ce stiam nu era folositor, motiv pentru care a trebuit sa uit tot ceea ce stiam. Erau importante cunostintele, dar era esential pe cine cunosc, nu ce am invatat. La liceu am primit lectii de fumat, de chiulit eficient, de furat, de mintit, de dat mita (doctorilor, profesorilor), de falsificat.
Am invatat ca prostii la romana, ca la sfarstiul clasei a opta sa fim in stare sa citim un text, sa argumentam apartenenta lui la specie/gen, sa luam orice fraza din el si sa o analizam propozitie cu propozititie si cuvant cu cuvant. Si am ajuns la liceu unde profesoara s-a multumit sa ne spuna ca suntem prosti si sa ne dea note mici. Am invatat ca pe tine te pot exmatricula daca ai o dunga pe tricou dar o profesoara poate lasa un elev repetent pe motiv ca e tigan si apoi sa-l dea si in judecata pentru calomnie. Am invatat ca nu valoram nimic, nu putem schimba nimic, e inutil sa incercam, sa ne opunem. Asta e un adevar pe care nu suntem destul de maturi sa-l acceptam, dar NU SE POATE.
Am invatat ca numai banii tin de foame si ar fi bine sa coboram cu picioarele pe pamant si sa devenim smecheri daca nu vrem sa traiasca alti smecheri de pe urma noastra.
E frumos sa fii copil, sa crezi in basme, in dumnezeu, in justitie, in talent, in oameni, in bine, in schimbare, in progres, in drepturi, in timp, in incercari. Dar e greu sa nu fi copil. Trebuie sa lupti si lupta mea a devenit o lupta pentru supravietuire, e o lupta pentru vise si valori, dar nu pentru atingerea lor ci pentru nealterarea lor, pentru mentinerea lor in viata. Lupt ca sa ies de aici, de unde ma strivesc oamenii astia nefericiti care vor sa gust din amaraciunea lor pe care o tot refuz.
Refuz sa pun practica lectiile astea. Stiu cum e lumea, dar refuz sa ma transform, sa ma incadrez in standarde. Lupt cu disperare pentru supravietuirea sperantei si a idealismului din mine. Sunt cu picioarele pe pamant dar asta nu inseamna ca ma multumesc sa exist. Vreau sa ies din lupta asta invingator pentru a putea merge mai departe, spre adevarata provocare. Nu ii las sa ma mutileze, sa ma ucida. Daca ar reusi as deveni unul din ei, un profesor amarat de romana care se multumeste sa isi umileasca elevii, un om meschin, cu realizari modeste, care isi invidiaza colegii de grupa de care pomeneste in scarba la ore, o profesoara de economie demna de otv care se judeca mereu cu cineva.
Mi s-a spus ca nu pot schimba nimic, dar momentan ma chinui sa nu ma schimb. Mi-am jurat ca voi evada si stiu ca o voi face, dar ma doare sa vad cum nu reusesc unii.
Ma intorc la fetita aceea si la teama care umbreste speranta. Ma gandesc la totii oamenii care au renuntat si si-au lasat visele sa sangereze pana la moarte dupa prima lovitura. Stiu ca e greu sa lupti si stiu ca cei incapabili de asta te invidiaza de moarte, dar nu ii pot uri. Imi e mila de ei.
Pentru ca ceea ce doare mai tare decat sa nu ai un lucru este sa-l ai si sa-l pierzi. Sa te amagesti si sa fii dezamagit. Si jur ca as vrea sa dau un strop din vointa mea acelui copil, numai sa reuseasca. Pariez pe ea desi am sanse mici de castig, desi nu pot interveni in niciun fel in viata ei, in timp ce altii pot interveni dezastrous.
Nu stiu nici de ce sau ce pariez, dar nu ma pot gandi la asta pentru ca nu mai pot gandi, a inceput sa cante iar si ma pierd in muzica...

cogito ergo sum

mă sperie un gând ce ştiu că n-o să vină
şi-acest accelerat întârziat în goană;
o moarte alergând zguduitor pe şină
ca să mă ia în lagăre de descompunere umană.

doresc un dumnezeu s-asiste deraierea
vreau un bilet de dus spre locul unde-aşteaptă
dar încă nu-i niciunul şi să-mi alin durerea
îi incrustez portretul pe o traversă moartă

mi s-a tocit tăişul cătuşelor puţine
pios un personal şi un marfar fac cruce
la noapte fără mine departe mă voi duce
adorm şi mă-ngrozeşte un gând ce nu mai vine.

un om fara vis

un om fara vis
este un om fara viata
e o persoana inchisa
intr-un palat de gheata

un om care poate
candva a visat
dar acum, visul sau
s-a spulberat.

prima mea poezie. undeva prin clasa a doua

pentru ca titlul doare

Am vrut să scriu şi mi-am dat seama că nu am unde. Am vrut să vorbesc şi mi-am dat seama că nu am cu cine. Am vrut să citesc şi abia târziu am realizat că nu-mi potoleam setea ci o aţâţam.
Am vrut să scriu dar mi-am dat seama că albastrul literelor mele va deranja ploaia de stele. Mi-am căutat prietenii dar mi-am dat seama că pe mine ar trebui să mă caut mai întai.

şi totuşi.. vreau acasă. whatever that means.