disclaimer

mi-e frica de mine. mi-e frica de ceea ce gandesc. nu fiindca ar avea gandurile mele un impact colosal. mi-e frica de neputinta gandurilor mele de-a schimba ceva, de inutilitatea care i-ar face pe unii sa rada. de incoerenta exprimarii mele. nu stiu sa scriu fiindca nu stiu cu ce sa incep si cu ce sa termin. ideile mele sunt ca cioburile rezultate in urma unei explozii si incerc sa refac acest mozaic dar ma tot tai si nu rezolv nimic. toate ideile vor sa prinda viata in cuvant. eu cred cu atat tarie in ceea ce spun incat convingerea mea poate parea ridicola, copilareasca.
am fost ridiculizat. mi s-a spus ca ar trebui sa gandesc mai putin, mi s-a spus ca ar trebui sa tai din cuvinte, sa ciuntesc fraze, ca omu se plictiseste citind, ce naiba. si m-a afectat asta. fiecare lucru pe care il scriu e recitit de zeci de ori. ma bantuie niste vorbe spuse cu rautate si ma indoiesc de esenta mea.
pot fi la obiect, dar nu sunt eu si atunci devin iar stangaci. asa cum devin si cand am milioane de idei care imi zboara prin cap si nu ma lasa sa adorm. sute de intrebari.
nu vreau sa-i obosesc pe altii. stiu cat de obositor e fiindca ma chinuie zi si noapte gandurile astea. asa ca te rog nu te astepta la semne de punctuatie, la idei coerente, la chestii obiective.
asteapta-te la fluvii care aduc aluviuni. asteapta-te la sinceritate pana la absurd si la imaturitate. si daca nu asta e ceea ce vrei atunci pleaca. stiu ca nu sunt destul de bun, dar nu cer decat dreptul de-a fi eu. asa ca lasa-ma sa fiu. dincolo de greseli...
nu cred in semne de punctuatie, nu cred in diacritice, nu cred in dumnezeu, nu cred in litere mari, nu cred in nume. cred doar in dreptul fiecaruia de a-si irosi viata, cuvintele, timpul. in dreptul de a-si distruge corpul, reputatia, viitorul.
cred in libertatea de-a iubi si de-a uri. asa ca poti sa ma urasti dar nu-mi cere nimic, nici schimbarea, nici macar ura.