vineri, 24 mai 2013

Convertire

Implor pe zei și jur pe ce-am mai sfânt:
Nu vreau numirea mea să o plătesc în stele!
Sterge-mi, Tu, Doamne, urma pe pământ
Și îngroapă suma amintirii mele!

Sunt om, din carne și din sânge cald
Și tot căldură caut să-mi alătur;
Ia-mi, Doamne, aur, suflet și smarald,
Dar dă-mi nuanța pielii ei ca pături!

Regret acum chemarea și răspunsul
Atât de tânăr și nerăbdător;
Ia-mi, Doamne, tot ce vreau să-ți dau pe dânsul,
Lasă-mi doar zâmbetul puțin de muritor!

Mă îngrop sub pietre și mă biciu vână,
Dar prețul ăsta, Tată, nu-l accept!
Dă-mi doar micuța ei, subțire mână
Și-n rest destinul scrie-mi-l nedrept!

Vreau, Tată, să-i sărut copiii toți
Și să-i iubesc mai mult decât pe-ai mei
Și numai Tu, în slava Ta, să poți
Să înțelegi că ei au ochii săi.

Sunt blestematul neamului, al treilea,
Să cresc copiii altui om, ai mei,
Și ce blestem mai dulce pot să cer
Decât sămânța pântecului ei?

Nu cred în Tine, Doamne, n-am dovezi
Și rațiunea-mi spune să te neg
Dar Te implor să fii și să mă crezi!
Pentru că-i tot ce pot să înțeleg

Că mi-a rămas din mâna de soluții
În disperarea mea fără măsură:
Ia-mi, Doamne, neamul, numele și rangul
Și dă-mi în schimb doar mica-i, dulce gură!

Și să mă ierți în blasfemia mea,
Dacă o pun mai sus decât toți zeii,
Că Ție nu-Ți știu numele și chipul,
Dar coasta mea, și tot, eu dau femeii.

Dar slava Ție dacă i-ai dat viață,
Când ai suflat cuvânt peste nimic!
Sunt, Doamne, a Ta păpușă, o paiață
Și ea-i statuia celor ce le zic.

Dă-mi, Doamne, steaua și îngroapă restul
În marea datoriilor spre Tine!
Ai milă, în desăvârșirea Ta,
De robul acestei slove de iubire...

Nu-ți cer eternitate, nici noroc,
Din toate darurile care sunt divine.
Lasă-mă doar o viață să mă joc
În părul ei, pe liniile-i fine

Și-apoi condamnă-mă la moarte sau în Iad;
Îmi e totuna dacă rabd sau pier
Dar Te implor și în genunchi îți cad:
Dă-mi Doamne steaua care nu-i pe cer!









Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu