Esti laş? mă întreb pe mine. Simţi cum te strigă Londra, nu? Măcar şi acolo, sub acel pod plin de grafitti şi seringi. Nu îţi impune nimeni să pleci. Vrei să pleci, dar ţi-ai înfipt rădăcinile aici.
Acum ştiu de ce nu-mi place nevasta ta, nici casa ta. Pentru că tu nu aparţi în patul ăla şi nici în braţele ei. Dar esti prins pe peretele din dormitor, în acel tablou roşu. Îţi repeţi obsesiv că trebuie să pleci, deşi nu te obligă nimeni.
Acum stiu de ce nu-mi place autoportretul din atelierul tău. Pentru că tu eşti defapt căţelul cu ochi mari şi trişti din They are waiting for me. Vrei să ajungi în Trucker's Paradise şi să nu te uiţi înapoi în oglinda greşită. Vrei să pleci şi te tot întrebi why can't I leave After having my fill?
Domnule pictor, de ce stai tu aplecat pe acoperişul unui bloc comunist cu 8 etaje privind bălţile de pe uliţele bucureştene? de ce te joci dumneata în praf, ca un preşcolar? de ce nu pleci?
Îmi place praful. Îmi plac tablourile astea noi şi gri. Sunt scene familiare. S-a ales praful de visele tuturor celor rămaşi aici şi totul e construit din ce-a rămas. Culoarea, luminile, Las Vegas-ul îmi sunt îndepărtate. Privind tablourile colorate aud zarvă şi muzică şi asta mă asurzeşte şi mă dezorientează. Dar, domnule pictor, când rămâi fără praf, să nu pictezi cu visele tale.
Eşti fericit în văgăuna asta?
Trebuie să plec îţi repeti în fiecare zi, ca o mantra, rugându-te de tine însuţi să pleci.
De ce te-ai întors de atâtea ori?
Domnule pictor, esti laş? te întreb pe tine. Mie nu-mi place nici casa, nici nevasta dumitale, pentru că ele nu sunt acel pod unde drogaţii înlocuiesc în fiecare zi o capodoperă de grafitii cu altă capodoperă.
Domnule pictor, ce cauţi tu în viaţa asta? Ar fi bine să pleci înainte să devi domnul Comănescu de la parter.
Taci! priveşte ceasul până ţi se împăienjenesc ochii. Scoală-te din pat la ora 4 şi ceva îmbrăcat aşa cum te-ai şi pus, fumează o ultimă ţigară pe balcon, privind străzile împânzite de câini vagabonzi şi alătură-te lor. Închide fără zgomot uşa în urma ta. Te-au aşteptat destul...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu