şotron

sunt o schiţă de om
îmi trasezi din când în când conturul în aer
şi mă iubeşti pentru ceea ce trebuia să fiu

tu nu ştii, dar gesturile mele îţi mângâie numele
uneori sărut telefonul
alteori tac şi îmi aplec fruntea şi-o sprijin de el
ca într-o rugăciune amară.

secundele fără tine sunt lungi
ca un univers extins până la zero absolut
şi eu joc şotron pe aceste cuburi negre de gheaţă
ca să nu cad în singurătatea dintre ele

căci tu pictezi cu degetele
şi n-ai putea să mă ridici înapoi cu mâini de vopsea
artista mea...