De sub smoala topită, dilatată, mirosind a fum, a petrol,
acoperită de două dungi ca nişte labii,
Din subteranul unde mişună şobolanii
pe conductele jegoase şi ruginite, îngropate de tot în nămol,
Concurând cu zgârie-norii proeminenţi ca nişte sfârcuri îngheţate,
Iese primăvara
prin muguri ce se desfac precum picioarele unei virgine.
Mă clatin, beat de fericire,
şi plutesc, mirosind a haşiş;
nici piercingurile nu mă trag în jos.
Şi aş rupe o creangă s-o miros
şi să scurg seva mugurilor pe limba mea pofticioasă
şi să-mi imaginez cum or să crească
piersicile în formă de fese.
Când îţi voi rupe hainele?
Când te voi viola dureros?
Când mă vei muşca de buze şi-mi vei suge sângele printre lacrimi,
iar apoi să mă faci să regret şi să te acopăr cu crini
şi să te strâng la piept ca pe-un copil pedepsit pe nedrept
ce nu primeşte ciocolată
şi sa îţi sărut mâinile micuţe de fată
îndrăgostite de corzile unei viori
pe care am spart-o
din gelozie?
Când vei întoarce spatele zgâriat la perete,
ca să numere zidul cele o mie de zile în care te-am aşteptat
din care o mie voi fi răzbunat?
Şi te iubesc, îţi jur că te iubesc,
dar primăvara
vreau să facem sex.
doi ani am amânat poezia asta
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu