tu dormi

ai adormit leganată de tânguirile mele
şi visezi peste goliciunea din pieptul meu.
jalea mea te mângâie cu lacrimi
şi vreau să cred că sunt mai bun
pentru că nu te ţin treaz cu fantomele mele.

dormi, iubito,
şi nu mă mai ruga prin somn să te iert,
eu n-am fost niciodată singur; e o armată întreagă în jurul meu,
demonii mei, solitudinea şi suferinţa mea,
tăcerea, întunericul şi sinuciderea,
sunt toţi alături de mine ca întotdeauna,
mă privesc şi vorbesc între ei.

sunt doar un copil prost care geme,
un neputincios care nici măcar numele mamei nu-l ştie.
întind şi eu pleoape subţiri către moarte
să mă ridice de aici şi să mă liniştească
dar oricât le-aş înfige în somn,
încă nu au atins veşnicia.

dormi tu, iubito, şi pentru mine