Optimism

Look at this beautiful sky! It doesn't belong to us, and yet, we are the only ones who can embrace it with our eyes, and in this sense it's all ours, this blue, seemingly endless sky.

they see me trolling

Română

Engleză



Sursa

sex

De sub smoala topită, dilatată, mirosind a fum, a petrol,

acoperită de două dungi ca nişte labii,

Din subteranul unde mişună şobolanii

pe conductele jegoase şi ruginite, îngropate de tot în nămol,

Concurând cu zgârie-norii proeminenţi ca nişte sfârcuri îngheţate,

Iese primăvara

prin muguri ce se desfac precum picioarele unei virgine.

Mă clatin, beat de fericire,

şi plutesc, mirosind a haşiş;

nici piercingurile nu mă trag în jos.

Şi aş rupe o creangă s-o miros

şi să scurg seva mugurilor pe limba mea pofticioasă

şi să-mi imaginez cum or să crească

piersicile în formă de fese.

Când îţi voi rupe hainele?

Când te voi viola dureros?

Când mă vei muşca de buze şi-mi vei suge sângele printre lacrimi,

iar apoi să mă faci să regret şi să te acopăr cu crini

şi să te strâng la piept ca pe-un copil pedepsit pe nedrept

ce nu primeşte ciocolată

şi sa îţi sărut mâinile micuţe de fată

îndrăgostite de corzile unei viori

pe care am spart-o

din gelozie?

Când vei întoarce spatele zgâriat la perete,

ca să numere zidul cele o mie de zile în care te-am aşteptat

din care o mie voi fi răzbunat?

Şi te iubesc, îţi jur că te iubesc,

dar primăvara

vreau să facem sex.

doi ani am amânat poezia asta

tu dormi

ai adormit leganată de tânguirile mele
şi visezi peste goliciunea din pieptul meu.
jalea mea te mângâie cu lacrimi
şi vreau să cred că sunt mai bun
pentru că nu te ţin treaz cu fantomele mele.

dormi, iubito,
şi nu mă mai ruga prin somn să te iert,
eu n-am fost niciodată singur; e o armată întreagă în jurul meu,
demonii mei, solitudinea şi suferinţa mea,
tăcerea, întunericul şi sinuciderea,
sunt toţi alături de mine ca întotdeauna,
mă privesc şi vorbesc între ei.

sunt doar un copil prost care geme,
un neputincios care nici măcar numele mamei nu-l ştie.
întind şi eu pleoape subţiri către moarte
să mă ridice de aici şi să mă liniştească
dar oricât le-aş înfige în somn,
încă nu au atins veşnicia.

dormi tu, iubito, şi pentru mine

şotron

sunt o schiţă de om
îmi trasezi din când în când conturul în aer
şi mă iubeşti pentru ceea ce trebuia să fiu

tu nu ştii, dar gesturile mele îţi mângâie numele
uneori sărut telefonul
alteori tac şi îmi aplec fruntea şi-o sprijin de el
ca într-o rugăciune amară.

secundele fără tine sunt lungi
ca un univers extins până la zero absolut
şi eu joc şotron pe aceste cuburi negre de gheaţă
ca să nu cad în singurătatea dintre ele

căci tu pictezi cu degetele
şi n-ai putea să mă ridici înapoi cu mâini de vopsea
artista mea...