E vară. Ascult ceva frumos şi realizez ca bat ritmul cu degetele în claviculă. Întind palma pe pieptul umed şi gândul îmi zboară la tine. Numai tu m-ai facut să mă dezbrac, să închid ochii şi să mă dezbrac şi să uit. Numai tu ai pus mâna pe umerii mei şi i-ai facut să pară mari, numai tu mi-ai sărutat spatele.
Aveam 18 ani şi nu ştiam cum se simte prospeţimea rece a unui cearşaf pe pielea mea. Am ajuns acasă şi în acea primă noapte din nou singur am dormit dezbrăcat şi de fiecare dată când lenjeria se mişca pe spatele meu îmi imaginam mâinile tale fine trasând linii pe coastele mele, pe coloană. Îmi imaginam că îmi săruţi omoplaţii şi îmi sufli pe ceafă.
Într-o zi, inima asta care mă doare va bate într-un piept pe care îl voi numi al meu. Vei mai fi acolo să-mi săruti cicatricile şi îţi pui urechea la pieptul meu ca să auzi cum bate o inimă care doare mai puţin?
Te iubesc pentru că şi aerul care mă atinge îmi aminteşte de tine.
Te iubesc, mă.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu