red wooden doll

Prima femeie trans care candidează pentru un loc în Parlamentul Polonez

2011-10-10T17:23:00.008+03:00

Ana Grodzka, în vârstă de 57 de ani, ar putea deveni prima femeie trans care ocupă un loc în Parlamentul Poloniei după ce un nou partid politic anti-clerical a obţinut locul trei în alegerile parlamentare.
Doamna Grodzka şi-a completat operaţia de schimbare de sex anul trecut cu ajutorul unei organizaţii numite Trans-Fuzja. Aflându-se în topul listei partidului Palikot în Cracovia, oraş cunoscut pentru religiozitatea sa, aceasta a declarat că e foarte fericită de progresul mişcării Palikot.
''Polonia evoluează. Sunt dovada acestui lucru alături de Robert Biedron, un homosexual care a condus campania anti-homofibie şi care a candidat pentru primăria oraşului Gdynia, situat pe coasta Baltică. ''
Partidul din care face parte este liberal şi militează pentru reformarea legii restrictive anti-avort, acces liber la metode de contracepţie, legalizarea drogurilor uşoare şi a căsătoriilor gay, printre altele. Astfel el intră în conflict cu Biserica Romano-Catolică care are o influenţă destul de puternică în ţară.

sursa: The Telegraph. via Tudor Kovacs.

Despre copiii trans: noi, ceilalţi, suntem cei confuzi

2011-10-09T13:39:00.006+03:00

În ultimele luni în presă s-a scris despre cazurile unor copii şi adulţi care nu se încadrează în stereotipurile legate de gen. Nimic surprinzător în asta, aceste cazuri doar susţin ideea că sexul sau genul nu se împarte strict în două categorii, alb şi negru.
Ceea ce este surprinzător e reacţia ostilă pe care societatea o are faţă de aceşti oameni, iar în cazul copiiilor, faţă de părinţii lor.

Ca răspuns la faptul că Chaz Bono va prezenta Dancing With the Stars, Dr Keith Albow de la Fox News a declarat : ''Ultimul lucru de care au nevoie adolescenţii care încearcă să îşi găsească identitatea este să privească un public care aplaudă pe cineva a cărui încercare de a-şi găsi identitatea a culmitat cu o mastectomie şi injecţii cu steroizi.'' Pentru aceste cuvinte Albow a primit 33.000 de recomandări pe Facebook. În ochii a mii de americani persoanele trans sunt o boală care ameninţă să ne contamineze şi să ne pervertească copiii.

După ce The Toronto Star a scris un articol despre părinţii copilului de 4 luni care refuză să îi dezvăluie sexul, reporterii au întrebat în repetate rânduri: Nu credeţi că acest copil va fi confuz?
Ei bine, copilul nu va fi nici pe departe la fel de confuz ca miile de oameni care încearcă să rezolve misterul indentităţii sale.

Genul - în special categorisirea sa strictă în două grupe băiat/fată - a fost mereu ceva important în cultura noastră. Dar acum, un număr crescut de copii, părinţi şi specialişti care îi susţin e pe cale să schimbe acest mod de etichetare. Ei contestă cu îndrazneală ideile fixe ale culturii noastre despre normele care pot fi rezumate în aceste cuvinte: băieţii trebuie să fie masculini, fetele feminine şi cele două nu trebuie să se amestece.

Trebuie mai întâi să trecem peste propria noastră confuzie în ceea ce priveşte genul. Să ieşim din grămada de reacţii reflex şi condamnări emoţionale care nu au nicio valoare ca argumente atunci când ne înfurie existenţa unor copii care nu încap în aceste clasificări înguste. Ei şi părinţii lor ne pot învăţa cum.

De-a lungul timpului am învăţat că astfel de copii care vin şi le spun părinţilor că greşesc nu sunt copii abuzaţi, spălaţi pe creier sau confuzi, ci pur şi simplu copii care spun: te rog, ascultă-mă şi uite cine sunt cu adevărat! Dacă ne-am asculta copiii atunci când vorbesc cu noi am găsit calea către a avea copii fericiţi şi sănătoşi.

Îi putem chinui, forţându-i să devină cine vrem noi să devină, dar asta le va distruge încrederea în ei înşişi, expunându-i la anxietate, depresie, refulări violente sau sinucidere. Cine ar vrea aşa ceva pentru copilul său?
Trebuie să ne aducem aminte că noi, adulţii, nu putem influenţa prea mult identitatea de gen a copiilor noştri, dar avem o contribuţie majoră în ceea ce priveşte sănătatea lor.

Diane Ehrensaft
surse: Advocate.com, Trans Awareness

Încă o victorie în Australia

2011-10-06T11:10:00.006+03:00

Australia, Canberra. Curtea Supremă a dat câştig de cauză celor doi bărbaţi transgender care au făcut apel după ce Western Australia state Gender Reassignment Board a refuzat să îi declare bărbaţi. Cei doi urmaseră tratamentul cu hormoni masculini şi şi-au extirpat sânii, dar Comisia nu a considerat că aceste lucruri erau de ajuns, întrucât cei doi încă aveau organe genitale feminine.
Curtea Supremă a concluzionat că ceea ce defineşte o persoană ca femeie sau bărbat se limitează la acele caracteristici fizice care sunt vizibile în societate. Acest lucru nu cuprinde si organele genitale ale cuiva.
Organizaţiile pentru drepturile persoanelor transgender si intersexau au lăudat decizia Curţii care a creat astfel un precedent ce permite persoanelor de acest fel să fie recunoscute ca atare fără să fie supuse unor proceduri medicale inutile.

Aram Hosie,purtătorul de cuvânt pentru W.A. Gender Project, a spus că înainte era imposibil pentru cineva să schimbe acest aspect "fără operaţii invazive, care sunt poate nedorite, nepractice şi dificil de obţinut."

Purtătorul de cuvânt pentru Gender Agenda , Peter Hyndal, a spus că această decizie se aseamănă cu cele luate de Africa de Sud, Marea Britanie şi alte ţări europene care au adoptat reguli mai puţin drastice pentru cei care doresc să îşi schimbe sexul atribuit la naştere.

Luna trecută, Australia a luat o măsură prin care permite persoanelor trans să îţi schimbe sexul din paşaport fără să fie nevoie să se supună vreunei operaţii.

surse: boston.com

pinknews.co.uk

Update on my insanity

2011-07-26T12:54:00.001+03:00

Societatea ne mutileaza. Societatea nu are nevoie de indivizi, ci de mase. De comunitati. De oameni comuni carora sa le impuna scopuri comune, destine comune. Pentru cei care se lasa purtati de vant, societatea e un lucru bun. Te elibereaza de responsabilitate, de alegeri. Alegerile tale sunt impersonale. Faci ce fac toti. Te nasti, trudesti si mori. Te casatoresti, faci pe plac tuturor si nu te chinui sa te intelegi si nu te zbati sa te multumesti. Societatea si binele social devin adevarate religii. E mai greu as iti sustii propriile idei in fata tuturor, dar e usor sa sustii o idee comuna cand esti sigur ca ai in spate o masa de oameni. Oameni incapabili sa isi gaseasca un tel, sa isi traseze un drum in viata, devin pionii unei ideologii.
Dar nu despre asta vreau sa scriu azi, nu despre extremisti, ci despre oamenii de mijloc, care se epuizeaza inutil in incercarea lor disperata de a lupta pe doua fronturi, de a multumi pe toata lumea. In tragicul lor spectacol de prostitutie sufleteasca, in care se zbat sa satisfaca meschinariile altora in paralel cu atingerea propriilor idealuri.
Exista o femeie pe care o iubesc. Tot ce si-a dorit in viata asta a fost sa aiba o biblioteca a ei in care sa citeasca. Atat! A muncit 30 de ani, la camp, la gradina, pentru mama ei modesta si obtuza, a urmat un liceu banal, ignorandu-si vocatia, a cunoscut un tanar, s-au casatorit, a facut doi copii. S-a zbatut ca o leoaica, s-a sacrificat si a trudit zile si nopti, a cumparat case, si-a tinut copiii in scoli, a slugarit la curu barbatului ei misogin si egoist care se lauda cu realizarile ei. Si-a impus idealuri care nu erau ale ei si a muncit pentru altii, pentru familia rezultata din inertie, din urmarea caii altora.
A muncit 30 de ani sa cumpere casa cu gard de iedera si cartile dintr-o biblioteca invechita de asteptare. Si azi o vad muncind pentru a-si mana copiii pe drumul sacrificiului. Fotoliile mari si boeme asteapta lenese ziua odihnei si rasplatirii. Dar eu nu isi petrece timpul ei putin mangaind carti cu lacomia retinei, ci trudind dupa trantorul cu complexe mesianice si pentru copiii care resimt obligatia de a se conforma. Sacrificiul ei, nobil si dezinteresat la radacini, devine o povara, pe masura ce societatea strange latul in jurul constiintei ei si a copiiilor sai.
Si eu ma zbat pentru visul meu si ma intruchipez ca marea ei dezamagire. Sunt dezamagirea vietii cuiva si sacrificiul ei devine o pedeapsa, o condamnare la mediocritate si regret.
Exista o femeie care ma uraste, pentru ca nu mai stie cine e. Pentru ca eu am devenit un scop. Pentru ca mi s-a rapit dreptul la alegere, pentru ca trebuie sa fiu de manevrat, pentru ca trebuie...
Sacrificiul ei ma doare ca un repros. Sunt doar o mare dezamagire.
De parca vina nu e a celui care amagaeste ci a adevarului care se descopera crud si rusinat.
Si nici nu stiu daca mai vreau sa lupt pentru ceva. Nici evadarea nu mai pare o cale, cand presupune sacrificarea unor visuri care nu imi apartin si asupra carora nu am niciun drept.
Sunt singur si sunt slab si sunt nedrept.

Uganda.

2011-05-11T10:33:00.003+03:00

in mai putin de 12 ore va fi prea tarziu. Stop homofobiei, click aici.

autoportret

2011-05-11T05:41:00.010+03:00

În noaptea fără margini, ca un ocean absurd de neputinţă, pierdutul lătra singuratic în vânt; mârâia sudalme pentru demoni veniţi din neguri de suflet. Era un frig de îţi paraliza inima, şi totuşi, limba lui frigea a blestem şi îndârjire. Vorbea singur şi i se părea ciudat să îi răspundă ecouri de epave putrezite.

Şi ar fi vrut să moară, dar ultimul, cu acel rânjet sinistru în ochi; să piară cu flacăra ce nimicea totul reflectată pe retină. Şi ar fi putut să moară şi-al doilea, numai să îşi fi botezat caninii în primul. Hămesit de răzbunare, s-ar fi sfâşiat şi pe sine, dacă ar fi ştiut de unde să înceapă, căci era atât de răvăşit şi aşa de tulbure privirea lui.

Ţi-era mila de el, să-l fi văzut prin atâta întuneric, un lup singur în noaptea polară, sfâşiind gerul cu dâre de roşu. Atât de pierdut şi îndepărtat de locul lui, de haita lui sură şi trufaşă, care avea munţii sub labe şi luna între dinţi. Păstrând acea trufie în sprâncene, oricât de ud şi sfrijit ar fi fost, el împărţea dreptate în stânga şi-n dreapta, când sieşi, când lui.

Adevărul tăcea tâmp, călcându-l cu nepăsarea pe coadă.

Pornise la drum după stele, amăgitoare stele sclipind, crezând că destinul se joacă. Acum, când icnea câteodată, îşi aducea aminte cu amar cum a plecat semeţ dintre sălbatici şi s-a trezit psihotic şi barbar.

to be continued

Clip

2011-05-03T16:02:00.002+03:00

Câţi gay trebuie sa mai creeze Dumnezeu înainte să realizaţi că îi doreşte printre voi, dragi creştini?

I missed the sun

2011-04-26T23:07:00.002+03:00

Look at this beautiful sky! It doesn't belong to us, and yet, we are the only ones who can embrace it with our eyes, and in this sense it's all ours, this blue, seemingly endless sky.

they see me trolling

2011-04-16T14:53:00.004+03:00

Română

Engleză

Sursa

sex

2011-04-12T20:55:00.005+03:00

De sub smoala topită, dilatată, mirosind a fum, a petrol,

acoperită de două dungi ca nişte labii,

Din subteranul unde mişună şobolanii

pe conductele jegoase şi ruginite, îngropate de tot în nămol,

Concurând cu zgârie-norii proeminenţi ca nişte sfârcuri îngheţate,

Iese primăvara

prin muguri ce se desfac precum picioarele unei virgine.

Mă clatin, beat de fericire,

şi plutesc, mirosind a haşiş;

nici piercingurile nu mă trag în jos.

Şi aş rupe o creangă s-o miros

şi să scurg seva mugurilor pe limba mea pofticioasă

şi să-mi imaginez cum or să crească

piersicile în formă de fese.

Când îţi voi rupe hainele?

Când te voi viola dureros?

Când mă vei muşca de buze şi-mi vei suge sângele printre lacrimi,

iar apoi să mă faci să regret şi să te acopăr cu crini

şi să te strâng la piept ca pe-un copil pedepsit pe nedrept

ce nu primeşte ciocolată

şi sa îţi sărut mâinile micuţe de fată

îndrăgostite de corzile unei viori

pe care am spart-o

din gelozie?

Când vei întoarce spatele zgâriat la perete,

ca să numere zidul cele o mie de zile în care te-am aşteptat

din care o mie voi fi răzbunat?

Şi te iubesc, îţi jur că te iubesc,

dar primăvara

vreau să facem sex.

doi ani am amânat poezia asta

tu dormi

2011-04-12T20:12:00.002+03:00

ai adormit leganată de tânguirile mele
şi visezi peste goliciunea din pieptul meu.
jalea mea te mângâie cu lacrimi
şi vreau să cred că sunt mai bun
pentru că nu te ţin treaz cu fantomele mele.

dormi, iubito,
şi nu mă mai ruga prin somn să te iert,
eu n-am fost niciodată singur; e o armată întreagă în jurul meu,
demonii mei, solitudinea şi suferinţa mea,
tăcerea, întunericul şi sinuciderea,
sunt toţi alături de mine ca întotdeauna,
mă privesc şi vorbesc între ei.

sunt doar un copil prost care geme,
un neputincios care nici măcar numele mamei nu-l ştie.
întind şi eu pleoape subţiri către moarte
să mă ridice de aici şi să mă liniştească
dar oricât le-aş înfige în somn,
încă nu au atins veşnicia.

dormi tu, iubito, şi pentru mine,
visează şi nu-ţi face griji

şotron

2011-04-09T20:24:00.001+03:00

sunt o schiţă de om
îmi trasezi din când în când conturul în aer
şi mă iubeşti pentru ceea ce trebuia să fiu

tu nu ştii, dar gesturile mele îţi mângâie numele
uneori sărut telefonul
alteori tac şi îmi aplec fruntea şi-o sprijin de el
ca într-o rugăciune amară.

secundele fără tine sunt lungi
ca un univers extins până la zero absolut
şi eu joc şotron pe aceste cuburi negre de gheaţă
ca să nu cad în singurătatea dintre ele

căci tu pictezi cu degetele
şi n-ai putea să mă ridici înapoi cu mâini de vopsea
artista mea...

Fear

2011-03-31T13:44:00.003+03:00

Moartea răsărise dintr-o vertebră. Ca o iederă, ea creştea pe oasele mele, furându-mi seva pe care o condensa într-o ceaţă densă şi îmi umplea golul cu o beznă rece. Se târa de-a lungul şirului de oase, întinzându-şi umbra lipicioasă pe coaste, otrăvindu-mi cordul, umplându-mi plămânii cu întuneric. Urca prin coloană spre cerebel sădind frică şi cobora înlănţuindu-mi mersul. O simţeam răspândindu-se ca un cancer, ieşind de sub piele în singurul loc în care degetele mele nu ajungeau.
Căutam soarele. Încă puţin, încă puţin, repetam ritmic şi hotărât ca un crez, mărşăluind spre lumină. Aproape că-mi ţineam respiraţia.
Zilei mele abia îi înmugureau zorii, subţiri ca o pânză de păianjen.
-Pleacă! Aşteaptă-mă în apus!
Şi frunzele ei ca nişte ghimpi au foşnit metalic un surâs.

in lumea pustiului K

2011-03-14T22:56:00.004+02:00

Situaţiile nu puteau fi mai diferite. Sentimentul însă e acelaşi. Aceiaşi spaimă, umire şi revoltă m-a cuprins în seara asta, ca şi atunci când am citit Procesul.
Cine? Cine dirijează totul?
A început cu nişte glume la telefon. Urmate de avertizări. Urmate de tăcere.
Mulţi oameni mă dispretuiesc. Cine mă urăşte atât de mult? Oare sunt aceiaşi? Aceiaşi oameni care mă sunau la 2 noaptea? E numărul privat care suna şi închidea? E cel care a aruncat acel bulgăr de gheaţă?
Acum o săptămână cineva m-a aşteptat în faţa sălii. N-o să fiu politically correct. Era un ţigan. M-a oprit şi mi-a spus cu multă ezitare că cineva a plătit să mi-o iau. Am înţeles 10% din ce-a bâlbâit el acolo. Am crezut că e o glumă. Că poate vrea să-i dau eu bani şi e vreo şmecherie. Am intrat în sală şi m-a întrebat la cât ies. I-am spus că ies la cât ne dă drumul.
În seara asta era fix în faţa sălii. Se ţinea de usă şi privea înăuntru. Oare nu m-a văzut din cauza luminii? Oare s-a făcut că nu mă vede pentru că eram cu prea mulţi ? Deci a fost bine să fiu precaut. Să plec însoţit. Să plec înarmat.
Problema e alta. Ăsta e un vierme, un nimeni, îl bat, poate că nici nu are o şatră în spate care să vină după mine cu săbii şi topoare. Poate că ţiganii care erau în apropiere nu aveau nicio legătură, oricum erau nişte puşti şi nişte copii. Dar cel care l-a plătit? Cel care mă uraşte atât de mult încât să îmi înveţe programul şi să plătească pentru capul meu ?
Cine? Cine e? Şi de ce mă urăşte atât de mult?
Unde va fi data viitoare? La colţul blocului? În scară? Ce chip va mai plăti să mă bântuie?
Chiar vrea să-mi facă rău sau doar să mă sperie? Şi dacă vrea să mă sperie, ce mesaj îmi trimite?
Cineva e pe urmele mele ...

the burden

2011-03-14T15:57:00.002+02:00

regardless how weak or how strong we are, we are all born with handicaps and flaws. we all have a burden to bare.
some wonder: what is the burden, after all?
some ponder on how to make it easier to bare?
others ask: how could i make someone else bare my burden?
and very few: why carry it at all?

your voice

2011-03-06T15:54:00.003+02:00

I'm a wreck. I'm a fistful of microscopic shards fallen between the cracks in the floor. Insignificant and stumped daily. I'm not what you need, am I?
Instead of being the crutch that you need, I'm merely a crippled little man, the emotional equivalent of Hiroshima. But I love you and I'm trying to change.
Sometimes you call me because I texted you and all I need is your voice. ''Come here, shush'' would be enough to silent me. But you keep that to yourself and get angry at me for being the loser that I am.
I'm not tall, nor strong, nor do I have a huge dick. No medical procedure in the world could restore my self esteem, if I ever had any. I will never redeem myself in front of my own consciousness, no matter how smart, rich or famous I get. I have a pretty face and at times I can be witty, I'm pretty passionate about some things, but that's all there is to me. I'll never feel real, complete, worthy. My demons will never cease haunting me.
Only in your arms I dare to dream, to lose myself and look forward. Listening to your heart beats makes me slow down and breathe. I'm no longer in an emotional roller-coaster ready to crash. I'm gentle and warm like a breeze. And you know that. You know how you make me feel alive. I seek refuge into your arms and if you grant me that I become endlessly grateful.
I need to cry in your arms, I need to let it all out. Please don't be angry at me, and don't feel useless. You're more important that you can imagine. Your love gives me strength and confidence.
You often tell me how I am your world. But you are my world too, you ARE my universe. The only place in which I exist. The only dimension that allows for my existence. Only you can see me as I AM. You can see through the baggy clothes hanging from these tiny shoulders.
I wasn't given a body at birth so I have to use these borrowed limbs to protect and reassure you. And that's fine with you. I love you so much and I think you're so great and sometimes I feel like you deserve more than me.
What I'm really trying to say is that I'm scared of losing you, because you're the only one who treated me right so far. So I'm trying to be at least what you need. I don't know if I can be what you deserve.
I just want to make you happy and the thought that I'm incapable of doing so kills me and then I need you to bring me back to life. But, instead, you chase me away

I'm obsessively rambling again...
nevermind

Tolkien quote

2011-01-18T21:50:00.002+02:00

There, peeping among the cloud-wrack above a dark tor high up in the mountains, Sam saw a white star twinkle for a while. The beauty of it smote his heart as he looked up out of the forsaken land, and hope returned to him. For like a shaft, clear and cold, the thought pierced him that in the end the Shadow was only a small and passing thing: there was light and high beauty forever beyond its reach.

http://xkcd.com/847/

gasit aici: Ce zic eu

ce mai fac

2011-01-05T22:17:00.002+02:00

[...]
Sometimes I find myself shivering. I'm cold and I'm hungry or thirsty. I'm alone and scared on a road taking me to some foreign place. I'm gonna spend the night in a different bed, again.
Or maybe, I'm just going home full of scars and with no money. I feel cornered by fear in a dark narrow crack, shriveled up from shivering, small and insignificant like a spider ready to be crushed under the oblivious foot of fate.
[...]
What is my dream? To have the bravery to be free. To walk in the rain, to march trough the blizzard, to carry on under the scorching sun. Not to settle. And never, NEVER abandon the race against myself.

articolul complet la ea

octavian?

2010-12-08T14:25:00.004+02:00

prizonierat claustrofobie
frig reumatism, pneumonie
disperare nevroză
întuneric depresie, schizofrenie
moarte viermi

A sosit vremea eternelor ierni
una e ger, neclintire, îngheţ, încremenire, dispreţ
secunda e vânt, e a furiei oarbe,
pe el ori sudul ori nordul îl suflă şi-l soarbe încolo şi-ncoace
terţa e grea, nesfârşită, puritate silită, orice rezistenţă e strivită
alb, asalt, frigul se cerne constant din înalt
a patra e cea mai cruntă,
e iarna dezgheţului slabă în care lupul hămesit e menit să vadă
semnul întoarcerii soarelui
e iarna contopirii apei cu noroiul,
a mlaştinilor seci, e iarna cea mai cruntă
din iernile reci,
e preludiul morţii,
aţâţarea prăzii, promisiunea deşartă a unei altfel de zi
el crede. se pune în genunchi să se închine, se spală pe faţă
cu gheaţă pentru anotimpul ce vine
În umbra pandeste gerul ce creşte mai adânc de zero absolut,
mai tăcut decât mut,
mai inert decât mort,
mai frig decât frig de tot

i'm here just for her

2010-12-03T14:52:00.002+02:00

totul era soare, dar in intuneric pandea tragedia.
si fara veste
COLIZIUNE
EXPLOZIE
haos
c o l a p s . . .
Locul fericirii fu luat de o gaura neagra
prin definitie gravitatia ei era atat de mare incat lumina nu putea scapa din ghearele ei
forta intunericului absoarbe tot
Ea, inerta, se lasa atrasa.
ma arunc dupa Ea in fata dezastrului
cumva ii gasesc o mana
I try to hold on
forta ne soarbe cu lacomie
Si deodata ne lovimd eo suprafata dura.

totul este zdrobit

visele noastre zac sparte si imprastiate. ma tai in cioburile lor
incerc sa bag in san cioburile dar vestmantul meu e prea sfsiat.
orbecaiesc
strang o gramada de cenusa si faramaturi zornaitoare si insangerate
O caut.
O aud suspinand. Ma tarasc spre Ea. Suprafata aspra imi zdreleste genunchii.
O gasesc. O simt. E inca fierbinte. E zbucium. Venele ei zvacnesc. Pieptul ei se chinuie cu disperare.
Ea tace....
Constiinta ei nu mai vrea
si totusi, cand mana mea o prinde ferm, Ea tresare
apoi se intoarce si se fereste
NU! Nu ma respinge. Ba da. Respinge-ma ca sa vezi cat de mult sunt gata sa lupt chiar si impotriva ta, chiar si cu tine, PENTRU TINE.
Cauti sa iti sfarsii carnea cu unghiile dar nu te las. Te zbati. Apoi te sperii si te opresti. Raneste-ma!
Raneste-ma!
Dar tu te inmoi si pe jumatate te arunci, pe jumatate cazi din inertie in bratele mele. Corpul tau atarna moale. Te strang. te cuprind in mine. Plangi!
Nu e nevoie sa-mi uzi umarul. Poti sa taci si sa palngi. Sa-ti lasi suferinta sa defileze peste sufletul tau, pentru ca eu ma voi asterne peste el, si chiar daca bocancii ei te dor, noroiul lor ma acopera pe mine.
Shhhhh!
Nu protesta! Shhhh!!
Gata, bebe. Te iau pe umerii mei. Te agati de gatul meu si ma implori... Sunt aici. Shhhh! Inchide ochii. O sa ma zbat ca sa iesim din intuneric. Hold on! De cand te port pe umeri apsii mei sunt mai puternici ca niciodata. Spatele meu e mai drept si mai hotarat. Iubita mea, esti obosita. Te sarut pe pleoape ca sa adormi.
Daddy is here to hold you through the night.
Shhhh! Te invelesc cu sufletul meu. Gata, copilul meu chinuit. The sun is here to stay.
Dormi linstita.
Te iubesc.
Esti frumoasa.

Mama said

2010-11-25T17:56:00.003+02:00

-Ştii, dacă erai băiat n-ai fi avut o soră şi dacă aveai nici nu cred că mai puteam s-o iubesc.

mă tot întreb cât de mult vrea să ştie, cât de mult adevăr e gata să accepte. Mă întreb dacă ăsta e felul ei de a-mi spune: te iubesc aşa cum eşti.
Ştie. Cum ar putea o mamă să nu ştie? Mi s-a spus întotdeauna că trebuia să fiu băiat. Acum câteva săptămâni mi-a spus chiar ea lucrul ăsta. Am refuzat întotdeauna să mă îmbrac, încalţ sau să mă joc altfel. În fiecare seară când vin de la antrenament mă priveşte. Nu ştiu ce gândeşte când se uită la părul meu scurt şi transpirat şi la chipul meu fericit, dar vreau să cred că a vrut să-mi spună pentru prima dată: te iubesc, fiule.

23.11.2010

lămâi

2010-09-21T21:38:00.003+03:00

m-am plictisit să-mi pese
m-am plictisit să mă prefac că-mi pasă

cam atât

trebuie sa plec

2010-09-17T00:53:00.004+03:00

Nu, domnule pictor, nu trebuie sa pleci. -iar am inceput prea abrupt-
Esti laş? mă întreb pe mine. Simţi cum te strigă Londra, nu? Măcar şi acolo, sub acel pod plin de grafitti şi seringi. Nu îţi impune nimeni să pleci. Vrei să pleci, dar ţi-ai înfipt rădăcinile aici.
Acum ştiu de ce nu-mi place nevasta ta, nici casa ta. Pentru că tu nu aparţi în patul ăla şi nici în braţele ei. Dar esti prins pe peretele din dormitor, în acel tablou roşu. Îţi repeţi obsesiv că trebuie să pleci, deşi nu te obligă nimeni.
Acum stiu de ce nu-mi place autoportretul din atelierul tău. Pentru că tu eşti defapt căţelul cu ochi mari şi trişti din They are waiting for me. Vrei să ajungi în Trucker's Paradise şi să nu te uiţi înapoi în oglinda greşită. Vrei să pleci şi te tot întrebi why can't I leave After having my fill?
Domnule pictor, de ce stai tu aplecat pe acoperişul unui bloc comunist cu 8 etaje privind bălţile de pe uliţele bucureştene? de ce te joci dumneata în praf, ca un preşcolar? de ce nu pleci?
Îmi place praful. Îmi plac tablourile astea noi şi gri. Sunt scene familiare. S-a ales praful de visele tuturor celor rămaşi aici şi totul e construit din ce-a rămas. Culoarea, luminile, Las Vegas-ul îmi sunt îndepărtate. Privind tablourile colorate aud zarvă şi muzică şi asta mă asurzeşte şi mă dezorientează. Dar, domnule pictor, când rămâi fără praf, să nu pictezi cu visele tale.

Eşti fericit în văgăuna asta?

Trebuie să plec îţi repeti în fiecare zi, ca o mantra, rugându-te de tine însuţi să pleci.
De ce te-ai întors de atâtea ori?
Domnule pictor, esti laş? te întreb pe tine. Mie nu-mi place nici casa, nici nevasta dumitale, pentru că ele nu sunt acel pod unde drogaţii înlocuiesc în fiecare zi o capodoperă de grafitii cu altă capodoperă.
Domnule pictor, ce cauţi tu în viaţa asta? Ar fi bine să pleci înainte să devi domnul Comănescu de la parter.

Taci! priveşte ceasul până ţi se împăienjenesc ochii. Scoală-te din pat la ora 4 şi ceva îmbrăcat aşa cum te-ai şi pus, fumează o ultimă ţigară pe balcon, privind străzile împânzite de câini vagabonzi şi alătură-te lor. Închide fără zgomot uşa în urma ta. Te-au aşteptat destul...

tu şi el

2010-09-14T18:01:00.003+03:00

Marea biciuia stâncile care tăceau si îndurau cu stoicism. Ea, cu picioarele goale si părul desfăcut, se plimba ca un miraj pe mal prin apa rece care îi făcea gleznele să pocnească precum într-o menghină. O dureau numai lacrimile ei, sălbatice ca nişte mustangi, pe care nici vântul nu le mişca, nu le usca, nu le abătea. Fredona acum o melodie pe acordurile căreia lacrimile mărşăluiau încet şi sfăşiind obrazul înroşit. Îl striga surd, înfundat, ca o pasăre care îşi părăseşte târziu cuibul din care niciun pui n-a apucat să zboare vara asta. Se trânti în genunchi pe scoici şi o picătură de mare se îngemănă în colţul gurii cu lacrima ei.
Scoicile îi tăiaseră genunchii sângerând neştiuţi în apa care îi amorţise simţurile. Căldura părăsise nisipul şi cenuşa udă. Totul era rece şi tăios. Vântul se juca în părul ei, iar şuviţele ei valsau nepăsătoare una cu cealaltă, fericite că ele nu-şi pierduseră roşeala, fără să ştie că, încet încet, şi ele se uscau, devenind fragile. Şi ele începeau să se despice fără zgomot, fără durere. Se întinse cu totul pe mal, cu jumătate de trup mângâiat de mâinile increţite, bătrâne şi aspre ale sării, care îi invidiau căldura şi încercau cu disperare să i-o fure şi s-o păstreze, deşi căldura evada în neant. Coapsele ei vineţii o pişcau, dar ea nu simţea decât chemarea lui: vino, iubita mea credincioasă, hai pe fundul mării, în întunericul gros, unde creaturi nefireşti bâjbâie prin abisuri după plante care respiră sulf. Alătură-te mie în moarte, aici, în sicriul primelor celule. Mâna ei strângea cu ciudă nisipul, urechea ei credea în cântecul de jale dintr-o cochilie veche. O algă îi atinse cu blândeţe şi întristare pielea. Pescăruşii amuţiseră. O umbrelă părăsită flutura cu disperare din marginile roase după ajutor, dar ceaţa devenise o cortină impenetrabilă. Cu ultimul strop de vlagă se ridică şi plonjă în apă. Părul ei se îngreună şi tăcu şi el. Apa o acoperi cu totul şi marea o trase la fund. Curenţii trăgeau de corpul ei, zgâriindu-i pielea sensibilă de stânci. Pleoapele ei încetaseră se asculte ochii ce strigau disperaţi câ îi înjunghie frigul. Refuzau să se închidă, precum porţile grele ale unei fortăreţe care îsi primeşte stăpânul de drept. Se gândea: sufăr pentru ultima oară, pentru toată veşnicia în care nu voi mai simţi nimic şi acest gând o făcea să-i pară că a îndurat prea puţin, că nu suferă îndeauns încât să merite liniştea unui mormânt. Ce lungă a fost această călătorie numită viaţă, ce lung e acest drum spre nicăieri, dar jos e întotdeauna mai uşor decât sus. Se scufunda acum lent şi veşnicii păreau că au trecut de când moartea a invitat-o la dans printre curenţi, fără să-i dea sărutul cuvenit.
....
pe cer, nori groşi ca nişte sprâncene bătrâne se încruntaseră. Un pescar scoatea din năvod un trup strivit între stânci de valuri. Deşi nu-i mai seamăna, era el...
Ea zăcea pentru totdeauna în întunericul gros, orbecăind în abisuri după el. Iubitul meu, iubitul meu, sunt aici... Era acum un noiembrie rece şi tăios şi nimeni nu asculta tânguirea valurilor.

tu nu ai mai fost niciodată la fel după Tudor

pentru ca

2010-08-31T03:28:00.002+03:00

pentru ca noi nu putem vorbi normal,
pentru ca 15 minute de dat refresh unei pagini mi s-au parut o vesnicie,
pentru ca suntem un cuplu obisnuit in care exista neintelegeri, gelozie, certuri, reprosuri, etc
trebuie sa scriu aici.

draga mea,
te temi prea mult. te temi ca intr-o zi totul se va sfarsi, ca vei fi facut sacrificii pentru mine, ca vei pierde, ca va durea. te temi ca sunt doar un actor diferit din aceiasi piesa.
eu ma tem ca despartirea se va infiltra incet incet ca apa intre ziduri cu fiecare zi de tacere in care tii in tine si ineci in fum de tigara amaraciunea. ma tem ca se va sfarsi totul fara sa ne doara.
dar, draga mea, cui ii pasa?
crezi ca destinului ii pasa daca suntem neinfricati? da, stiu, nu exista destin scris in stele. ceea ce incerc sa zic e ca uneori putem sa cauzam chestii pe care vrem defapt sa le impiedicam pentru ca intram in panica.
mai incerc sa zic ca totul se poate sfarsi oricand, dar de ce pula mea sa stricam ceea ce avem facandu-ne atat de multe griji?

eu nu sunt altcineva, sunt EU in pula mea. fac greselile mele, care seama izbitor de mult cu ale altora, dar sunt facute in stilu meu. si e 3 sau patru sau cat e si mi-e somn si ma doare in pula mea cand inchizi telefonu, cand zici bine pa, cand iti zic ca te iubesc si zici: da.

si..

die 17

2010-08-29T12:14:00.005+03:00

Stăteam în vagon, pe banchetele încinse şi mă gandeam că a mai trecut un an.
Trecerea timpului şi moartea sunt iluzii menite să ne înspăimânte. Oare ceea ce mă definea nu s-a stins de atâtea ori, învins de tăria din adevărul noilor idei? Dacă trecerea timpului mă face să arăt şi să gândesc altfel, asta nu înseamnă că am murit şi voi mai muri de multe ori ? Dar cine stă să plângă aceste morţi? Unde e pierderea şi tragedia din ele?
Moartea e o iluzie pentru că viaţa înseşi, care se străduieşte atât de mult să sfideze nefiinţa, e o iluzie. Lumina, căldura, muzica, mişcarea, toate sunt iluzii trecătoare. Nimicul tăcut şi potolit e vesnic. Viaţa nu e decât înverşunarea de a suferi.
Nimicul se strecurase în mine. Eram tăcut şi potolit. Dacă totul e o iluzie, de ce să nu ne miram şi să nu ne bucuram de ea ca nişte copii naivi?
Totul e doar un vis dintr-un vis ce l-am visat. Ce plăcut mă arde soarele şi mă amuţeşte setea. Nerecunoştinţa ar fi un păcat de neiertat. Sunt doar un strop de rouă într-un vis frumos cu soare, dintr-un vis ce l-am visat.

Faţa mea nu trăda nicio emoţie. Curentul îmi mângaia fruntea asudată iar trenul mergea alene şi vagonul se legăna plăcut. Treceam pe lângă o pajiste parţial inundată, pe lângă un conac părăsit şi, înainte să-mi dau seama, trenul opri. Apoi porni iar cu un mers la fel de leneş. Domneau în mine o pace şi-o mulţumire îngemănate cu nirvana. În depărtare se zăreau în stânga munţi, în dreapta păduri, toate nişte umbre vagi şi cenusii sub un cer aşa de limpede. Pe scaunul din mijloc, în compartimentul gol, cu jumătate de faţă umbrită şi jumătate arsă, simţeam că ochii mei au cuprins necuprinsul, împrumutând astfel albastrul lui. Pe măsura ce trenul o lua la trap voios şi energic eu mă scufundam şi mai adanc în linişte. Un câmp de floarea soarelui îşi plecase capetele şi simţeam că sunt însuşi Soarele.
Eram mort. Eram fericit.

mi-era dor sa alerg catre tine

2010-08-04T23:12:00.002+03:00

la sfarsitul zilei realizez ca nicio poza, nicio inscriptie, niciun discurs motivational, nicio incurajare din partea nimanui nu inseamna nimic. cand te intorci in camera ta obscura, cand te ghemuiesti pe scaunul tau rece si te copleseste singuratatea nu traiesti decat pentru ca reflexul iti dicteaza sa respiri.
si atunci suna ea.
mi-era dor sa alerg catre cineva.

si totusi, tu nu ma iubesti pe mine.

Argentina

2010-07-19T20:36:00.003+03:00

Argentina, we salute you!

chiar dacă acest salut a întârziat patru zile

...

2010-07-05T21:55:00.003+03:00

nu ma pricep la titluri. nici macar nu ma pricep la scris. dar tineam acest blog ca sa pot urla fara sa asurzesc pe nimeni cu suferinta mea. a trecut putin timp de cand nu am mai scris nimic. dar mi s-a parut ca a trecut atat de mult, luni intregi de zile agonizante.
acum... putin timp din cate vad, am decis sa plec din mine, sa ma sinucid pe dinauntru, sa amutesc. am stat o ora pe o piatra in iarba si am plans. am mers pe strada plangand, tarandu-mi pasii pe alei laturalnice si murmurand din buze. am ajuns in casa goala si mi-am dat seama ca mor fara sa stie nimeni ca am existat, fara sa-i pese nimanui ca aleg sa mor.
m-am trezit ieri dimineata privindu-ma in oglinda. dupa atata timp in care m-am spalat pe maini si pe dinti cu capul in jos, in care am urat vitrinele si m-am ascuns de fotografii. m-am privit in oglinda luung. ce-am facut?
m-am prostituat! m-am imbracat cu haine pe care nu mi le-am cumparat eu, in culori care nu-mi plac. m-am urcat in fiecare zi pe cantar si mi-am masurat valoarea in functie ceea ce afisa el. mi-am privit curul in oglinda mare de pe hol, ferindu-mi insa privirea. si am dormit atat de mult incat m-am speriat. am dormit 12 ore, 16 ore, 18 ore, chiar 24, pentru toti anii in care dormisem maxim 5.
ma trezeam gata sa am culc la loc. fara demoni care sa ma chinuie, fara intrebari, fara incercari de-a imi imagina un viitor in care putinii oameni la care tin nu sunt raniti si-n care imi urmez totusi cele doua vise.
ramase ceva si-un singur vis.

m-am uitat la mine luung in oglinda. am luat o foarfeca si mi-am taiat perciunii si bretonul care crescusera si incepeau sa se onduleze. mi-am incordat apoi muschii, bratele, pieptul, samd.
inca existam. a smirk emerged on my face. da, acel fel de zambet lasandu-mi la vedere dintii albi si drepti. mi-am trecut mana prin par ca un superstar cu aere si-am facut cu ochiul. am inceput sa rad si apoi m-am uitat in gol gandindu-ma la aceasta luna si putin fara mine... prostitutie. sa alegi sa mori, sa te sacrifici ca sa le lasi altora o tarfa. NU.

am iesit din baie zicand: poa sa se insoare si mama. eu n-am fost si nu voi merge la nicio nunta de prost gust si n-o sa ma vedeti cu farduri, tocuri si rochite.

demonii m-au luat de gat si mi-au zis : baiete, tu nu vei fi niciodata fericit.
au ras si-au ciocnit pahare de lacrimi.

mi-e dor sa alerg

2010-07-05T21:37:00.002+03:00

oricat de adevarat ar fi ca drumul e cel mai important, incercam sa uit drumul. incercam sa uit cat de mult se intinde, cat de tare imi ard talpile si cat de violent imi pulseaza venele pe tample. si l-am uitat.

mi-e dor sa-mi imaginez ca alerg catre tine. obisnuiam sa cred ca abia atunci cand voi fi alergat insumat distanta pana la tine te voi vedea. nici macar nu stiu cati km ne despart, dar de la o vreme am simtit cum distanta din noi creste, ca durerea dintr-o rana pe masura ce şocul dispare. timpul a trecut si in fiecare zi imaginea ta s-a sters, iar tu te-ai schimbat. imaginatia a umplu goluri si mi-e teama ca imi e dor de-o persoana care nu e acolo. si totusi, de fiecare data cand alerg, rostesc obsesiv un nume, de fiecare data cand expir, fiecare al treilea si-al patrulea pas.
nu am mai alergat de mult. tu esti tot departe, drumul e tot acolo.
nu am mai vorbit de mult. nu as putea sa iti uit vocea, dar uitasem ca exista, ca ai o voce care ar putea sa ma cheme sa alerg din nou.

mi-e dor sa alerg catre tine.
numai ca tu nu mai stii cine sunt.

mai cred

2010-05-13T14:37:00.002+03:00

mai cred că, în cele din urmă, acei oameni, în simplitatea lor, au avut dreptate: omul e cel care alege cunoaşterea în locul paradisului. adevarata suferinţă e rezervată unei minţi conştiente.
restul e durere

anxietate

2010-05-12T18:42:00.002+03:00

cu o ora inainte sa plec ma ridic de pe scaun
ma imbrac
imi verific buzunarele
am luat tot.
telefonul
cheile
buletinul si banii intr-un portofel
in care inca mai sta poza ta.
ma aplec sa ma incalt,
ies si-ncui.

cu o ora inainte sa plec
scriu un bilet
apoi ma ridic de pe scaun
ma dezbrac
si verific: am pierdut tot.
oameni,
acasa,
pe mine,
dar mai ales pe tine.
ma ridic pe varfuri sa ma privesc in oglinda
intru in cada
si mor.

motto: cred cu tărie că nu voi fi niciodată fericit. nu pot decât să-mi aleg brandul de nefericire.

Quoting

2010-04-28T15:13:00.001+03:00

'' The more I find myself, the less I understand the person I’m trying to be. I’m in a deep process of un-learning everything I’ve ever been taught. Sometimes, I don’t think I’ve ever really known anything, like I am full of values that I am not even entirely sure are my own. I don’t find myself to be attracted to the things I tell myself I am attracted to and I often find myself acting directly against my instinct in favor of something far less gratifying. I’m trying to figure it out. It’s just not easy at all. ''

Cody Weber

2010-04-23T01:45:00.002+03:00

noi suntem aici

si pentru noi conteaza fiecare lacrima

ca o prabusire de lume

nimic

2010-04-20T22:26:00.001+03:00

Arata-te!
lumea ma zgarie pe retina sufletului
ca un fir de nisip
marea imi intra in ochi ca o lacrima sarata
aseaza-te langa mine si taci!
Acopera-ma!
sunt numai suflet ...
tu, goala, epava in care inca rasuna ecouri
cuprinde-ma, inghesuie-ma
Ascunde-ma!
sunt numai suflet...

Rant about shitty music

2010-04-18T20:19:00.005+03:00

Fericire - Vama Veche

analiza versurilor

progresam si uitam sa fim fericiti..
ingropam bucurii intr-o mare de biti
asa e. progresul ne-a adus numai nefericire. ce fericire era in lume acum cateva sute sau chiar mii de ani. va imaginati ce fericiti erau sclavii ? va imaginati ce fericite erau adolecentele casatorite de parinti pe criterii economice? si regii care faceau sex cu cine doreau si luau tot felu de boli pentru care erau tratati de incompetenti? defapt, diseara o sa plang in timp ce fac baie. ma deprima electricitatea, apa calda, medicamentele, drepturile omului. Si hartia igienica ma deprima.

nu te mai poti ascunde..esti mult prea conectat
nu mai poti sa fii singur...esti identificat
clar! ce bine era in satele cu 200-300 de locuitori cand toata lumea stia pe toata lumea. cand lumea ta nu exista defapt in afara acelui sat care nu era conectat de restul lumii prin masini si sosele, prin telefoane si internet. cand te barfeau babele de pe santz si practic tot universul tau ajungea sa te deteste daca calcai stramb. ce vremuri doamne...

nu mai poti sa refuzi..nu te lasa sa crezi...
asa e ! ce bine era cand puteai sa crezi in cine vroiai, numai sa fie isus altfel te aranjau cruciatii sau inchizitorii. ce bine era sa crezi ca bolile sunt opera satanei si sa mori fara asistenta medicala. acum, astia cu drepturile lor, nemenrnicii astia... nici nu mai poti fi discriminat pe baza religiei cum trebuie, sa fii si tu un martir intru domnu...

te invata sa-ti cauti iubirea pe net
eu am luat patru la lucrarea aia ca n-am net acasa si n-am apucat sa fac exercitii. de ce invatam noi asta ? cu ce ne ajuta pe noi in viata ? :(

viata este viteza..
poi da. acum cand media de viata e 70 de ani, tre sa te grabesti sa-ti traiesti viata. Nu ca in gloriosul trecut , cand media de viata era intre 20 si 40 de ani (in functie de perioada) si puteai sa stai si sa contemplezi ...

nu mai poti sa te-opresti!
maniacule! you have an obsession!

te strivesc cei din urma daca incetinesti!
salbaticii!

cineva sa opreaca invazia de biti!
alo! americanii? rusii? hellooooo? sa ne ajute cineva ne-au invadat astia, mama lor de biti. au venit cu tancurile, domne. au intrat in casa, mi-au violat sotia, mi-au rapit copii. nu se mai poate!

cineva sa ne faca din nou fericiti.
alo cineva? fa-ma dracului fericit ca mie mi-e lene. da ce eu te platesc degeaba?

urmeaza niste versuri naive, in care se dau exemple de situatii fericite
solistul are cea mai proasta voce pe care am auzit-o

toate comentariile de sub clip vorbesc despre ''fericirea simpla''. ca de exemplu cand esti beat si te pisi si au un zambet in coltu gurii in timp ce esti inundat de senzatia de usurare care se impleteste cu starea deja existenta de ameteala si moleseala placuta.

dar cine sa-si apropie nebunul?

2010-03-15T16:01:00.003+02:00

invoc stafii. vorbesc cu voce tare
cu neimpacate incheieri de vise
lumina ma orbeste si ma doare
descoperind detalii de culise

strivit de necuprinsa vastitate
ma plimb pe dogorindele pavele
stiut si tintuit cu exactitate
pe-o ora prafuita intre stele

nici sanul mamei cu inclestate maini
ce putrezesc in a inhumarii noapte
nici casa inchiriata langa plopi
nici mobila cu linii demodate

nici real si trainic nu gasesc
acasa nu exista nicaierea
de ce si incotro sa ma grabesc?
candva m-ademenea din ochi muierea

sunt singur... amagit cu dumnezei
sunt brusc lucid orfan si muritor
sunt singur! si mai grav sunt ratacit
fara un fir de fum indrumator

precum o coca-n mainile intamplarii
m-au framantat idei si vorbe-n vant
credeam ca sunt o stanca retusata
sunt doar o oala arsa de pamant

sunt inca viu si stiu fiindca ma doare
mai vreau o apa rece sa ma-nbete
mai vreau o gura sa-mi atinga buza
uscat si prafuit mi-e inca sete

dar cine sa-si apropie nebunul?
sunt condamnat sa bantui inca viu
sunt condamnat sa tac si sa te scriu
sarmane vers neinteles de unul

as vinde adevarul pe-un sarut
dar targuri ca acestea nu se fac
ori imi gasesc o sincera nebuna
ori voi muri nainte sa ma-npac

2010-03-01T16:37:00.008+02:00

mor ghiocei în vaze de cristal

şi în pahare mici pe mese şterse

se-agaţă cruci şi şnururi peste tot

şi vinul stă-n pahare să se verse.

culoarea o putem adesea umple

cu înţelesuri care ne priesc

o întrebare mie îmi stă pe tample

şi din motive mici mă întristez

ce-i acest alb cu roşu ce se vede

în piept de domnisoare şi pe jos?

e vinul care curge în neştire?

e sângele ce curge de prisos?

e vinul care-nceaţosă privirea?

şi care-i fondul alb pe care susur

şiroaiele de roşu în puhoaie?

cu toţii îşi dau acum cu presupusul

se-arată un soare straşnic sus pe cer

şi miei se joacă neştiind că mâine

vor fi tăiaţi de lama nemiloasă

fiindca românul e sătul de pâine

simtim în colţul inimii o vină

dar ne iubim cruzimea reciproc

şi mulţumim trecuţilor în tină

râzand înebuniţi de-aşa noroc

ne imbătăm cu muguri şi cu vin

ne indopăm cu albul care-n iarnă

ne-a împovărat cu lâni ce lepădăm

încinsi de roşul care se tot toarnă

şi nu există niciun dumnezeu

ca să ne ierte setea pentru viu

căci ar putea prea bine să preschimbe

în bogăţie tot ce e pustiu

ne roade conştiinţa cum pe munte

o apă nouă sapă-n pante seci

deşi nu ne comdamnă niciun ochi

şi-n jur rămân la fapta noastră reci

tot ce topim sau ne cioplim ca idoli

în disperarea noastra după semeni

tot ce numim şi împletim în lume

în căutarea sufletelor gemeni

dar nu ne place să-nţelegem asta

singurătatea-n zile de iubire

şi luam complici la vina noastră goală

inexistenţi uitaţi în nemurire

cu sex şi sacrificii şi miresme

la noi înseamnă viaţă primavara

când se deschid cu zâmbete ferestre

şi la caldură se deşteaptă fiara

gay on valentine's day

2010-02-14T12:51:00.000+02:00

intrebari

2010-02-11T20:52:00.005+02:00

rogue: de ce to be fucked UP inseamna sa fii DOWN?
rogue: mereu m-am intrebat asta
rogue: si inca ceva
rogue: dc zic oamenii
rogue: ugly as fuck
rogue: fuck is ugly ?
rogue: man how much do you drink ?)
rogue: langa cn te trezesti dimineata daca fuck = ugly pt tine
Raluca Ciocian: da, america the land of freedom of speech

ps:mi-a fost lene sa editez textu. ..

iarna e o iluzie

2010-02-04T12:49:00.003+02:00

exista zile in care ninge si zile in care e frig
dar niciodata saptamani de ger si alb
iarna e o iluzie

oh the irony

2010-02-02T14:37:00.002+02:00

fucked up rau de tot

2010-02-01T21:58:00.005+02:00

ce faci cand nu mai astepti nimic de la viata? cand nu iti mai doresti nimc?
cand privesti inainte si vezi acelasi pustiu si te asezi cu curu pe pamanat si respiri si realizezi ca drumul ti-a tocit talpile ca soarele ti-a ars fata si ca nimeni nu ti-a iesit inainte cu o cana de apa. ca nimeni nu ti-a deschis poarta sau usa nici in mijlocul noptii, nici in mijlocul zilei ?
ce faci cand realizezi ca nimic nu are niciun sens?

incotro matache? intrebarea imi rasuna in minte
in lume cu ciulunii dupa noi.
sau nu.

chiar nu stiu ce ma tine in viata. poate faptul ca nu am un pistol si nici prea multa imaginatie. de cate ori nu am incurajat oameni ca mine care nu mai vedeau niciun rost sa continue. le cer scuze. things make no sense to me now.

i'm lost

zi-mi! ce ai? intreaba o prietena

nu am nimic. tocmai asta e problema. nu mai am nimic.

mi-aduc aminte de kizuki si=l invidiez. kizuki is forever 17.

time

2010-01-26T22:35:00.007+02:00

we have time, we waste time
then we blame time for its rush
for the things we delay and forget and then stumble upon to find them dead
for stealing from us beautiful years and loved ones
we never thank time.
we never look with pity at this restless doctor healing our wounds
Time, I am here to thank You
for melting my frozen heart
and for putting out the fire in the end
for the promise of your arrival on which i count
You'll be there to close my eyes when they have seen too much so i won't have to cry them out
You'll be there to burry me much deeper than this shaky ground could ever have
for the fading lips i would have kissed once more if they didn't curse me
for the cold hands i would have shook again if they didn't clench in a fist before stabbing me in the back that are now nothing more than weeds on a grave
for otherwise i would have never met this close friend who always knows how to listen: loneliness
for giving me knowledge and truth & then taking them away when their burden turns out to be too heavy
thank You, for ticking and reminding me that milions of years are also measured in seconds and heartbeats
I knock on your door because it's never late . i knock on your open door to find you gazing on the window.
Thank you, beloved master of forgetfulness.

pisica moarta

2010-01-15T22:41:00.005+02:00

ce a gandit pisica cand nu a mai dormit pe perna mea si nu a mai avut voie sa se urce pe masa?

nu am inteles niciodata de ce se numea cartea aia russian clasical stories for children.
mi se parea groaznic sa citesti sau sa dai copiilor sa citeasca despre chestii care ma faceau pe mine sa plang la 14 ani. ma credeam mare. era acolo o poveste despre o catelusa pe nume kashtanka (parca asa se scria) care, pierduta de un stapan neglijent ajunge la un circar care ii da sa manance, o lasa sa doarma pe un pres in fata semineului si isi gaseste si prieteni: o gasca si un purcel. dar isi gaseste stapanul initial si se intoarce la el. in drum spre casa, acolo unde dormea sub o banca printre niste scule aruncate si unde primea mancare proasta, se gandea la cel care o gasise si totul parea un vis apasator. mi s-a parut nedrept si nu i-am inteles loialitatea.

de fiecare data cand am vazut animale suferind m-am gandit la acea catea. acum stiu ca pisicile nu sunt faimoase pentru devotamentul lor, dar nici de piatra nu sunt.
s-a intamplat sa gasesc in vara o pisica neagra. un pui speriat care mi-a alungat insomnia si depresia si care a dormit pe perna mea si ma astepta pe biroul de la calculator. in toamna pisica a ramas la tara si a racit. slabise mult si nimeni nu credea sa treaca iarna. a venit decembrie si pisica s-a ingrasat si s-a imblanit si nu a mai tusit de loc. ne-am inselat, o sa treaca iarna. a nins si zapada s-a topit si pisica ne astepta mereu cu ochii ei mari si galbeni.

la putin timp dupa am gasit pisica sfasiata de un caine in fata portii. vroiam sa iau pe cineva de guler si sa dau cu el de pamant. si m-am gandit ce a simtit cand nu a coborat nimeni din tren si o pereche de colti i s-a infipt in sira spinarii.
a mai ramas o pisica cenusie care astepta in curte sosirea trenului. se intelege bine cu cei trei caini, dar din cand in cand se opreste si priveste nedumerita la scandura infipta in pamant in spatele curtii acolo sta ingropata prietena ei, langa un caine mort de batranete.

am inceput sa am iar cosmaruri si insomnii. astept pe cineva si ma ataca un caine.

o portocala

2010-01-06T22:42:00.005+02:00

BUZZ !!!
BUZZ !!!
BUZZ !!!

Unde ai fost? niciodata nu ai timp de mine. 8-| ce dracu faci mereu ? de ce nu vrei sa-mi zici ce faci ?

chiar vrei sa stii? am desfacut o portocala. asta am facut. am fost sa-i desfac mamei o portocala. am fost la baie. am fost la baie sa ma calmez pentru ca maica-mea nu e in stare nici sa-si desfaca o portocala. OK? MARIA TA? am permisiunea dumneavoastra pentru asta? securitatea e multumita de raportul meu?
Nu vreu sa ai impresia ca ma plang toata ziua. pentru ca maica-mea a mai fost asa odata si bunii mei prieteni s-au suparat atunci ca nu a murit. un om nu merita atentie decat daca e pe moarte cu adevarat. si e mai nobil sa te chinui sa-l salvezi si sa fii compatimit, decat sa reusesti. Pentru ca atunci nu mai e drama. e timp irosit aiurea. un final fericit e un final prost. chiar si un final de capitol.

Ma duc sa torn un pahar cu apa. sau vrei sa-ti schimb scutecele mai intai, INALTIMEA TA?

metode de exorcizare

2010-01-03T05:37:00.006+02:00

cunosti o persoana posedata? medicii, instrumente ale diavolului, vor incerca sa te convinga probabil ca sufera de schizofrenie sau ca anumiti factori ii provoaca niste crize.
sa nu ii credeti. oricine se poarta altfel, oricine nu se inchina cand trece pe langa biserica, oricine asculta muzica suspecta e posedat de diavol. de aceea va recomandam 2 metode de exorcizare atestate documentar din antichitate si a caror eficienta a fost demonstrata recent, prin teste facute pe pisici de rasa lolcats, in care au fost aruncati demoni.

prima metoda. crucifixul. in imaginea de mai jos, dupa cum observati, crucifixul nu este din argint, motiv pentru care nu este la fel de eficient. provoaca totusi demonului o senzatie de arsura.

desi prima metoda este 100% sigura si 100% eficienta, va prezentam si o a doua metoda, la fel de eficienta si sigura, in cazul in care nu aveti crucifix din argint.
apa sfintita. cura cu apa sfintita, baie cu apa sfintita, in functie de necesitati.

all right reserved tanacu & co.

privind in urma. partea 1

2009-12-30T17:35:00.007+02:00

'tu trebuia sa fii baiat'. replica asta am auzit-o toata copilaria mea. 'pe tine te-au gresit. '
nimeni nu realiza atunci cat de adevarate erau cuvintele astea. nu eram prima fetita baietoasa, toti credeau ca imi voi reveni la pubertate. imi aduc aminte ca i-am spus odata mamei ca vreau sa fiu baiat, pentru ca toti ma tolerau in grupul de baieti. dar lucrurile astea nu m-au macinat prea tare atata timp cat purtam pantaloni si ma jucam cu soldateii si masinutele.
imi aduc aminte cu zambetul pe buze de ziua in care am tuns o papusa (una din putinele pe care le aveam) si am imbracat-o in niste pantaloni verzi de camuflaj sau de clipele in care am stat si m-am uitat lung la toate perechile de pantofi ale mamei si m-am intrebat de ce are o femeie nevoie de atat de multe perechi de pantofi?
si acum am masinuta rosie cu telecomanda pe care am primit-o de mos craciun la 5 ani si imi amintesc ca bateriile au rezistat numai jumatate de zi, dar in acea jumatate de zi am fost cel mai fericit copil din lume.
imi aduc aminte cum ma uitam cu tata la filmele de actiune cu bruce lee, jackie chan, jean claude van dame, silvester stalone sau arnold schwarzenegger si cum mi-am umplut odata de sange un amic intr-o lupta organizata de niste prieteni mai mari.
prima data cand mi-am dat seama ca ceva nu e bine a fost la 6 ani. eram grupa mare si ma uitam la cei din clasa intai. ''eu nu port asa ceva'' si acum mi se par hidoase uniformele alea, dar atunci gandul ca va trebui sa ma imbrac in asa ceva, in chestiile alea, m-a facut sa incremenesc.
prima zi de scoala a inceput cu plansete. nu trebuia sa port uniforma. am avut de ales intre o rochita roz si una albastra. cea albastra a castigat detasat, dar numai dupa amenintari, plans si tavalit pe jos.
in clasa, invatatoarea s-a uitat la mine ca la o bancnota de 12 lei si a pus mana in paru meu scurt si blond. a urmat un razboi de doi ani si jumatate.
- de ce nu iti pui si tu clamute si ..[alte chestii].. in par ca celelalte fetite? de ce nu iti lasi si tu parul lung?
in cele din urma parintii mei au cedat. parul meu blond a inceput sa se inchida la culoare si sa creasca. de atunci oglinda a devenit un dusman. si a ramas un dusman cu care rareori dadeam ochii ani de zile. ceva nu era in regula...

toate lucrurile de mai sus nu demonstreaza nimic. pot gasi mii de fete care au aproximativ aceleasi amintiri. dar am observat ca femeile nu isi simt feminitatea amenintata (nu stiu cum altfel sa numesc asta) daca poarta pantaloni sau au parul scurt, in schimb cu greu vei gasi barbati dispusi sa se machieze si sa poarte pantofi cu toc, fuste, etc. pentru mine toate incercarile celor din jur de-a ma ciopli, de a ma face sa incap in standardele lor, toate chestiile bagate pe gat contra vointei si instinctului meu constituie abuzuri. sunt maruntisuri, dar maruntisuri care s-au adunat, pentru care am plans, care m-au umplut de manie, de rusine, de nesiguranta, de anxietate.

faptul ca asta e unul din putinele locuri in care pot fi eu doare.

locul potrivit

2009-12-30T06:17:00.006+02:00

Locul potrivit descrie perfect atitudinea romanului. Consolat de mic cu faptul ca nu s-a nascut in locul potrivit, justificandu-se apoi: n-am primit am facut totul din nimic.

Incerc sa-mi dau seama ce e in neregula cu tara asta. De ce dracu nu merge nimic aici? De unde pornesc toate? Care e nenorocirea care macina 20 si ceva de milioane de oameni?
Romanii nu au mandrie si nu au rusine. Romanii se plang. Atitudinea noastra este atitudinea unui elev de clasa a doua care se plange la invatatoare ca i-a mancat cainele tema si-n sinea lui isi zice: las-o ba ca merge asa. mi-a iesit si azi.

E greu sa pui o eticheta pe atatia oameni dar totusi ce ne caracterizeaza pe noi ca popor? De ce dupa atatea secole de existenta imnul nostru indeamna la desteptare?

NOI nu cautam sa ne rezolvam problemele. NOI cautam sa ne justificam. Nu e vina noastra. E vina lor. A politicienilor, a strainilor, a celor ce fura, s.a.m.d. Intotdeauna e vorba de ei, nu de NOI. Indiferent pe cine intreb, raspunsul va fi acelasi: e vina lor. Acel lor care ma exculde pe mine. Eu fac treaba mea, eu nu pot schimba nimic.

Urasc resemnarea.

What a fag

2009-12-25T17:18:00.004+02:00

click pentru a mări

via oenoanda

Unicornul se naste!

2009-12-22T16:01:00.002+02:00

Pocaiti-va!

out and proud.

2009-12-16T00:52:00.009+02:00

Cand am devenit out mi s-a dus repede vestea si m-au cautat destule persoane. Am realizat ca in fiecare grup exista un procent semnificativ de persoane LGBT. Fie ca e vorba de un cartier, de un liceu, de un grup de prieteni, un cunoscut este LGBT.
Dar oamenii nu stiu asta. Mama si tatal tau, unchii si verii tai, prietenii si parintii prietenilor tai, profesorii sau angajatorii tai, oamenii astia nu stiu ca iti iau TIE drepturile, ca protesteaza impotriva ta. Pentru ei imaginea reprezentativa a LGBT este o drag queen. Este o persoana imbarcata in mod neobisnuit, este o prosteala daca vreti. Ei nu stiu ca discrimineaza vanzatoarea simpatica, vecinul politicos care isi plimba cainele dimineata, sportiva pe care o admira, cantaretul x, profesorul sau colegul de serviciu.

Ne temem, pentru ca nici noi nu stim cat de multi suntem.

Oamenii se educa. Mama mea s-a temut cand i-am spus. Nestiind ca este ultima care afla mi-a cerut sa nu mai spun nimanui. Am avut parte de diferite reactii. M-au aratat cu degetul, s-a ras pe seama mea, mi s-au pus intrebari incomode, mi s-a spus ca o sa-mi treaca. Dar dupa confirmarea banuielilor, dupa lamurirea unor aspecte, dupa satisfacerea unor curiozitati, dupa ce glumele nu mai aveau farmec cei din jurul meu au inceput sa se comporte la fel ca inainte. Dincolo de reactiile acestea nu uit ca am ras si eu la glumele lor, nu uit aplauzele din vestiar, nu uit cand mi s-a spus: te inteleg, bravo, sau te admir.

Coming out vine si cu bune si cu rele. Doua lucruri imi trec prin minte cand ma gandesc la asta. Coming out inseamna ca te-ai acceptat, ca esti sincer, ca nu iti e rusine cu ceea ce esti, ca nu iti e frica. Coming out inseamna ca nu mai esti singur ''in the closet''

Am 17 ani. Poate ca asta inseamna ca nu am nici intelepciunea, nici autoritatea necesare pentru a da sfaturi. Poate ca asta inseamna ca fac parte dintr-o altfel de generatie, mai deschisa. Dar daca eu pot, pe tine cine te opreste?

Together we stand, divided we fall.

message saved to drafts

2009-12-02T16:30:00.003+02:00

ieri nu aveam decat 5 lei si-un vis
azi amintiri si-o urma de regret
am pierdut trenul. pot sa merg incet
si n-as da inapoi de la un bis

eram dator sa incerc fata de mine
am demonstrat ca nu-i asa de greu
azi n-am primit nimic dar poate vine
cred in rasplata nu si-n dumnezeu

nu am plecat la drum cu gand sa cer
ma intorc cu toate astea mai bogat
dupa o zi de mers si stat prin ger
pentru o fata care m-a uitat

sunt un nomad cu visele-n rucsac
drumul ma stie doar l-am strabatut
de multe ori chemat de un sarut
si l-a intors i-a spus ce s-a intamplat

am mai carat o zi si o poveste
mai vine una incet prin intuneric
sunt tanar, ma va face mai puternic
si o sa trec c-a intotdeauna peste

Assumptions

2009-11-23T16:31:00.008+02:00

The wine in Heaven must be very sweet
For Lord had made me other than was planned
And then forgot I'm made by His own hand
So now I'm blamed for being incomplete

If Lord had been a woman I would love
Both the mistakes and punishments She gave
I cannot see the face of the above
It's clearly written that I am a slave

As you can see God never loved a woman
More than the world and holliness themselves
So I conclude that love is very human
And we are toys forgotten on His shelves

Yet if I had a choice I would kneel to pray
And ask You to be tempered long in Hell
Instead of being fixed and not be gay
And love a man the way that You compel

Forgive me God if You do have this power
Forgive these men who throw their stones at me
And if You do not falter in your tower
I am the one who is forgiving Thee

prin baruri

2009-11-20T17:42:00.004+02:00

intrăm în baruri şi achităm cu tinereţea
ne fumăm vocile în cor şi ne îndulcim tristeţea
muzică aburi râs o viaţă ne e dată
cum să mă abţin când numai azi e garantat?

prieteni efemeri şi-un barman drăgăstos
ce a fost ieri ? alaltăieri am fost?
mă îndoiesc! am gânduri noi pe frunte,
am haine noi şi am ţigări mai multe

aici alţi oameni, alte secrete de nespus
ce-o fi o fi, ce-a fost s-a dus...

bucura-te!

2009-11-16T13:30:00.004+02:00

eu mor de ciuda pe viata pe cum s-au intamplat toate
Alina: la c te referi ?
rogue: adica
pula mea!!!
nu am dat niciun nume si totusi s-a prins jegoasa aia mica despre cine era vorba
pula mea nici nu o cunoste bine pe tipa asta si totusi tipa a aflat ca am vb de ea
si pe langa asta jegoasa aia mica si turnatoare a bagat si de la ea
rogue: cu ce scop ma?
cu ce scop? a zis ca m-am dat la ea. sa moara ea?
nici nu o cunosc in cacat...
si pula
tocmai persoana asta am pierdut

rogue: de aproape un an ma chinui sa construiesc ceva
si se spulbera tot din cauza unei pizde proaste
m-a sunat tipa si m-a facut in toate felurile la telefon
nici mkr nu am incercat sa ma explic
stiam ma! stiam!
rogue: intotdeauna e asa daca ma chinui pentru ceva nu iese pierd tot asa dintr-o data
rogue: stiam k asa va fi

rogue: na!
bucura-te!
rogue: sambata
am castigat un concurs
am primti laude
m-am eliberat de un secret
cu ce scop ?

rogue: bucura-te daca poti!
cum sa ma mai bucur acum ?
toate astea nu inseamna nimic
o diploma e o hartie
si mama e o scorpie care ma va trada knd va fi vorba de ala care baga pula in ea
si care aduce bani in casa

si eu cu ce raman? cu dispretul ...

coming out

2009-11-14T14:04:00.005+02:00

procese de constiinta. adevarul ca pedeapsa.

veneam de la un concurs. la care nu i-am spus mamei ca ma duc. veneam cu o diploma.
- iar? spune ea. nici anul asta nu mi-ai spus ca te duci, dar fie! e universul tau. mi-as fi dorit insa sa fi fost acolo sa te vad. iti e rusine cu mine?
eu: nu mama, imi e rusine de tine. sunt lucruri pe care le spun altora si tie nu si mi-as dori sa stii tu mai intai, desi cred ca tu stii dinainte. dar sa afli de la mine.
mama, adevarul e ca.. D a fost iubita mea.
- adica?
eu: adica a fost iubita mea.
- adica esti gay?
eu: da.
- stii. toti parinti vor sa aiba un copil normal, dar mai ales un copil fericit. si bineinteles nepoti.
eu: daca stii ceva despre viata asta stii ca iubirea si casatoria nu au nimic in comun si ca sunt mai tare decat tine si sunt fericit.a.
- lasa-ma. am nevoie de timp. e ca si cum mi-ai spune ca mori maine si eu trebuie sa ma obisnuiesc cu asta. nu pot.
eu: bine. am facut asta ca sa nu afli de la altcineva. am facut asta pentru ca nu-ti place cand ma ascund de tine. am facut asta pentru ca am facut imprudenta de a da de gol pe cineva si m-am gandit sa-mi intorc moneda. am facut asta pentru ca mi-am facut curaj.
- intr-un fel stiam. asta ca sa stii ca imi pasa de tine.
eu: bine. pot sa ma duc in camera mea?
- cu o conditie. sa nu-i spui niciodata surorii tale.
eu: bine.

prea tarziu mamă... Laura intelege mai multe decat crezi.

sunt o cârpă R, şi îmi pare rău pentru ce ţi-am făcut.

mesaj pentru europa

2009-11-13T23:50:00.005+02:00

paraziţii. slalom printre cretini 2007

Nu suntem ciori nu stam in corturi
Facem eforturi sa ne elevam
Si nu cantam pe strazi in Viena la acordeon
Noi nu cersim cu handicapu la vedere sa facem avere
Si nu ghicim viitoru in palma in dughene mizere
Noi nu purtam fuste inflorate si nu furam din buzunare
Nu emigram in Suedia cu 7 copii sa ne dati ajutoare
Dati vina pe noi din Berlin in Pamplona de-mi sare voma
Mancamiati p... n-o sa gasiti un roman in rulote la Roma

-> ţiganii sunt de vină pentru tot. noi suntem civilizaţi. si d'aia îi şi urâm, morţii lor de ţigani împuţiţi.

Ma pis pe gay si nu-i normal ca copiii mei sa vada
Homosexuali care se ling in gura ostentativ pe strada
E la moda sa fim toleranti da nu reinviem sodoma
Nu putem trimite bulangii in pachet la Barcelona

-> din aceste doua strofe mirifice reiese ca buba societaţii sunt ţiganii impuţiţi şi gunoieri şi desfrânaţii, găozarii şi anormalii de homosexuali. ei ne strica societatea.
din cauza lor suntem o soţietate fără prinţipuri care va să zică că nu le are.

un adevăr incontestabil.
suntem intoleranţi. marş la voi acasă! spalaţi-vă pe cap cu bulangii şi ciorile!
suntem ruda saracă deci nu putem fi fraţi.

Timpul s-a scurs pentru aceasta prezentare, la final trebuie sa precizam ca Romania e o tara care nu a iesit inca din Evul Mediu, noi traim intr-o lume imaginara, suntem religiosi, vanam homosexuali cu noua dreapta, avem masini dar ne deplasam prin copaci vopsiti in galben ca autostrazi canci si toate constructiile care le puteti admira daca alegeti sa faceti o excursie pe aceste meleaguri au fost construite de o civlizatie superioara cu care noi nu avem nici o legatura.....Va Multumïm!!

Change?

2009-11-12T16:07:00.006+02:00

puya kamelia si george hora. change
refren :
I said no, this is not fair,
Everybody is talking and I really don’t care
Why, is the world so mean
I hope is just a dream
I said no, life’s not fair
I, I, I can change the world

am zis nu, asta nu e drept
(toti vorbesc si ma doare fix in rect )
toti vorbesc si mie chiar nu imi pasa
de ce e lumea asa de rea?
sper ca e doar un vis
am zis nu, viata nu e dreapta
eu eu eu pot schimba lumea.

poi stai oleaca sa inteleg. daca nu iti pasa de ce ai mai facut melodie?
ii ecsplica si mie cineva cum vine asta?

mergand mai departe

Tot ce e normal
Pentru ei e banal, deci prost
Nu o sa apari pe post
Daca nu esti gay sau lesbi, n-are rost

problema domnule draga, ca de obicei ie desfranatii astia care uite si dumneata ne-au invadat. cum aprinzi teveu cum dai de lady gaga, kate perry si naomu.
noroc ca a schimbat puya lumea intre timp si si-a facut loc intre (curvele) cantaretele astea care au acaparat iu, kitch si eminem tiviu.

related article

concluzia: tot gheii ie de vina! desfranatii dreacu care este.

parodia :

webcam.

2009-11-09T18:12:00.012+02:00

pentru ziua in care am fost obligat sa-mi las parul lung. pentru toate lucrurile care mi-au fost bagate pe gat impotriva firii mele. pentru zilele in care nu am stiut de ce plang.

pentru ziua in care m-am tuns. pentru ziua in care am inteles de ce si mai ales incotro.

pentru fiecare data in care nu m-am putut privi in oglinda fara sa stiu de ce.

pentru fetele unora in ziua in care am avut curaj sa spun cine sunt

pentru cei care au ceva urat de zis

pentru ca nu vreau sa ma schimb. tot inainte!

:)) betie. cantec. ignoranta. EU. FERICIRE.

we are getting away with it all messed up.

james-getting away with it
Asculta mai multe audio Muzica

alta viata

2009-11-04T21:50:00.002+02:00

imi doresc alta viata dar vezi
desi nu am cerut niciodata verzi
nu am primit pana acum ce mi-am dorit
daca mos craciun exista as fi murit de mic
am invatat sa traiesc intre timp
desi durerea e singurul lucru pe care il simt

te iert ba asta din viitor
daca esti un nemernic numa ca sa-ti fie mai usor
sau daca o duci greu numai sa nu te schimbi
te iert ba si ti-o spun din timp
mai am pe masa niste ciroza si cancer
si le iau fiindca vreau sa mor tanar
e tot ceea ce sper

si vreau cand vei privi in trecut
sa nu ma urasti pentru tot ceea ce ti-am facut

2009-10-25T17:15:00.003+02:00

ce-mi pasa mie ce vor spune altii
nu au decat sa fiarba precum vinul
eu o sa sorb in mine tot veninul
si poate rar o sa-l impart cu fratii

toarna aici tot gandul bun sau rau
bea-ti mintea ca sa nu te deranjeze
si cine-o vrea acum sa ne urmeze
iar cine nu sa rabde-n locul meu

nu vezi ce toamna e cum sa nu bei
sa nu dansezi sau mai grav sa nu canti
nu vei trai sa-mparatesti tu munti
si daca-ar fi te las cu muntii tai

o viata am si-o s-o fumez degeaba
sa te ajunga fumul meu in nori
sa-ti inegreasca-n varf toata zapada
ca sa te-ngroape-n ea cand ai sa mori

cand ai sa fi si tu la fel ca mine
la fel de blestemat si de nimic
fa tu ce crezi ca-i bine pentru tine
iar ele sa-mi danseze din buric

ceilalti: iubiti acest moment
cu tot cu aceste dansatoare
si pe o ploaie ca potopul
sa-i invatam si cum se moare

dar mai ales cum sa traieste
fara sa stii daca e vis
sau daca n-ai murit deja
si ai ajuns in paradis

pentru Maria Martinescu, dansatoarea noastra din buric, pentru khayyam si pentru vinul din capu meu

Pe sub norii de hartie
Asculta mai multe audio Muzica

buy me with a vodka

2009-10-23T02:53:00.002+03:00

And the promise of an adventure

Cora Zurla (23.10.2009 00:47:12): ce faci tu nebunule?
Cora Zurla: :))
rogue : da ce nu fac
rogue : acu mi=am dat seama k e unu
Cora Zurla : bun
Cora Zurla : :))
Cora Zurla : auzi
Cora Zurla : ;;))
Cora Zurla : nu t plictisesti in casa/
Cora Zurla : ?
Cora Zurla : :D
rogue : is ai mei aksa
rogue : dar
rogue : zi dc
Cora Zurla : ai putea sa vii p la mn
Cora Zurla : =))

Cora Zurla : sa`mi aduci si mie un pachet de tigari
Cora Zurla : [-o<
rogue : :))
Cora Zurla : iti fac cinste
rogue : de unde
Cora Zurla : ;;)
rogue : ?
Cora Zurla : d la non stop
Cora Zurla : :D
Cora Zurla : plssssssssssssssssss
rogue : glumesti )
Cora Zurla : nu ma
Cora Zurla : ;;)
Cora Zurla : hai ma t rog
rogue : is racit.
rogue : si is ai mei aksa
rogue : si stai departe
Cora Zurla : :(
rogue : :(
Cora Zurla : `aaaaaaaai ma
rogue : daca nu era frig afara veneam
Cora Zurla : nu e
Cora Zurla : sa moara ZAMBILA
Cora Zurla : daca e
rogue : :)))
Cora Zurla : eu am iesit in pijamale afara
Cora Zurla : si nu mi`a fost frig
Cora Zurla : hai t rog
rogue : a cora tu chiar esti zurla :))
rogue : si eu knd dracu ajung aksa sa ma culc? :))
Cora Zurla : mai tariu
Cora Zurla : :D
Cora Zurla : tarziu
Cora Zurla : ;;)
rogue : nu vin sa moara gigi
rogue : tocmai faceam patu
Cora Zurla : a zis cornitza
Cora Zurla : ca dormi cu el
Cora Zurla : daca vii
Cora Zurla : =))
rogue : :)))
Cora Zurla : hai ma fumam si noi o tigara mai stam putin
rogue : cu cn mai esti ?
Cora Zurla : si apoi pleci
Cora Zurla : :)))
Cora Zurla : cu stelutza
Cora Zurla : si cornitza
rogue : ce plm faceti ?
Cora Zurla : ne futem
Cora Zurla : =))
Cora Zurla : hai ma vino
rogue (23.10.2009 00:53:12): mi-e lene :))
Cora Zurla : haaaai ma
Cora Zurla : t rog frumos
Cora Zurla : te roooooooooooooooooooooog
Cora Zurla : ;;)
Cora Zurla : iti iau o bere maine
rogue : tzeapa nu beau bere
Cora Zurla : vodka
rogue : :-?
rogue : parca as veni
Cora Zurla : haaai
Cora Zurla : facem cinste cu vodka
Cora Zurla : maine
Cora Zurla : :D:))
Cora Zurla : hai bha
rogue : mno ia tai
rogue (23.10.2009 00:55:13): stai

rogue: ma duc?
Anca Veleanu: nu iti va placea ce as spune eu
Anca Veleanu: i mean ..
Anca Veleanu: e school day ..
Anca Veleanu: si e late
Anca Veleanu: parintii tai acasa
Anca Veleanu: and you shouldn't drink
rogue: risc :X :>
rogue: i love it
rogue: interzis :> :X

Anca Veleanu: ...

Cora Zurla : viiiiiiiiiiiiiiiii?
rogue : crek da\
Cora Zurla : hai te rugam frumos
Cora Zurla : :D
Cora Zurla : un kent 4
Cora Zurla : :D
rogue : ba :|
rogue : da-mi nr tau
Cora Zurla : da\
Cora Zurla : 076xxxxxx4
rogue : mai stai p mess?
Cora Zurla : da ma
Cora Zurla : dc?
rogue : stf cora
rogue : daca ma prind ai mei am belit pula
Cora Zurla : :D
Cora Zurla : hai te rugam frumos
Cora Zurla : vb eu cu ai tai le iau nijte vodka\
Cora Zurla : :D
Cora Zurla : :)))
rogue : ai mei nu's alcolici :))
Cora Zurla (23.10.2009 00:59:22): =)))
rogue : pe mine m-au scapaat in cap si-am ramas cu sechele
Cora Zurla : :))
Cora Zurla : se vede
Cora Zurla : da mi nr tau
rogue : ba esti nebuna
rogue : nu-l aveam pe silent
Cora Zurla : nici la tel nu poti sa vb?
Cora Zurla : :-s
Cora Zurla : hai vii sau nuh?
Cora Zurla : nu ma mai duce q vorba
rogue : ma tenteaza sa vin
rogue : daca ma prind ai mei va dau cap in cap pe tn si pe stelutz
Cora Zurla : si lu` cornitza
rogue : si daca e o gluma va crap
Cora Zurla : sa murim noi dk e gluma
Cora Zurla : vrei web
Cora Zurla : ?
Cora Zurla : hai

Daze Loop: pai si atat?
Daze Loop: c'mon
Daze Loop: nu ma duceam pt. atat
Daze Loop: ii prezentam un magazin cu o gama diversa de cuie
Daze Loop: unde sa-si puna poftele
rogue: ba
rogue: eu m-am dus for the fun

Ps: ma fut in usa metalica fiindca e grea si se tranteste singura. Da am ajuns cu bine. e 3.
a meritat :))

take my arms

2009-10-17T19:03:00.005+03:00

here! take my arms, they're all i have for you
to bring my warmth and love into this time of need
just these small hands so bare and cold and few
the hands unable still to conquer or to feed

i cannot bring you land n'or wisdom i'm too weak
so judging me by deeds or words would be the same
i am too young to fight and maybe even speak
the only thing to laugh about would be my game

this silly borrowed game time has no wish to play
a game of funny voices and shiny words to fade
no match for such a wound which deepens by the day
no cure for such a sorrow so it shall bring no aid

all that my limbs can lift are burdens off the heart
i only shorten nights for i have more to lose
it might come very soon the day we'll grow apart
but until then you show me the color of your bruise

now put my pen away and burn this foolish line
but lay your head on this left shoulder yet to grow
and in this night we have make all your sorrows mine
i may not understand but i will surely know

and maybe years to pass deep burriend in the clay
i'll find my pen and write the stroies you once said
thus keeping you alive my long unpractised way
before i go to rest forever with the dead

tot Ancăi.

sunt o papusa de lemn

2009-10-16T00:40:00.004+03:00

exist dar nu sunt. tu nu ma vezi inca
vezi masca aceasta batuta-n piroane
sub care incearca cu greu sa nu planga
baiatul ce-si cauta trupul cu foame

sunt o papusa de lemn si ma tem
ca oricat as vrea sa fiu altcumva
voi fi la sfarsit asa peticit
ca nu voi parea nimic altceva

decat o alta papusa, din carpa,
facuta-n adins sa nu se supuna
gonita, fugara, diforma, batrana,
cu gandul la viata lasata in urma

cu ochii ce nu ma vedeau mai demult
cu ochii ce nu intelegeau ce mai sunt
privi vei cercand sa gasesti vechiul trup
in care ardeam dorind sa il rup

se joaca si rade in hohot destinul
si bate din palme si-adoarme in final
ecoul ramane si intrece suspinul
durerii acestui actor principal

fara titlu si fara incheiere.

2009-10-15T00:25:00.007+03:00

ma iubesc.
cu toate defectele mele.
atat de mult incat ajung sa iubes si persoanele in care ma regasesc intr-o masura destul de mare.
ma iubesc si realizez ca farmecul meu vine tocmai din atitudinea mea de copil retardat. exact asa ma port de fata cu altii. sau ma purtam. de parca totul e lapte si miere, totul e amuzant, de parca e loc destul pentru exagerari ce nu sunt taxate, pentru orice fel de glume, de parca lumea e a mea.
de aceea mi-am si ales in copilarie numele de rogue. X men era desenul meu preferat si am constatat ca asemenea personajului de acolo ma hranesc cu energia altora. ma hranesc cu fericirea altora.
nu sunt neaparat nefericit cand sunt singur. dar nu sunt nici fericit. sunt satisfacut. nu sunt letargic, dar nici nu vibrez. energia din mine ramane in mine si e constanta, nu se aduna treptat ca apoi sa explodeze si sa o ia de la capat.

Initial am vrut sa fie un exercitiu lucrul asta. Mi-am impus sa fiu mai serios, mai responsabil, mai calculat si de fata cu ceilalti. Tocmai pentru ca imi place sa imi demonstrez in primu rand mie ca pot sa fac orice, mai ales lucruri de care lumea ma crede total incapabil. Si nu mi-a fost greu. Dar ajunsesem sa controlez fiecare gest, sa retusez fiecare fraza, sa fac totul cat mai clar, sa ma exprim in cat mai putine cuvinte.

astazi cineva mi-a dat o palma. nu la propriu. cineva m-a trezit la realitate. constatarea facuta de acea persoana m-a intristat.
- ce s-a intamplat cu tine? pari .. la fel ca ceilalti. chit ca deranjai pe toata lumea inainte, nu-mi place cum ai ajuns, parca nu mai esti tu....

si cam atat. nu stiu ce incheiere as putea sa pun din moment ce abia am inceput sa-mi dezmortesc muschii si sa scap de expresia aia de functionar plictisit. de straight face. de moaca acra de vicios pocait

puncte puncte

de ce e bine sa furi de la bunica

2009-10-05T16:42:00.004+03:00

A M: i.am luat bani lu bunica mea
A M: si i.am luat destul de mult
A M: sunt o hoata
rogue: tu defapt
rogue: redresezi economia :))
A M: adica?
rogue: cumparand produse ajuti producatorii sa isi vanda ce au pe stoc sa isi palteasca salariatii si sa produca iar
rogue: deci pui industria in miscare
rogue: si scoti lumea din criza economica
rogue: si ajuti tara sa-si plateasca datoriile
rogue: so be proud!!!!!!
rogue: intelegi
rogue: ?
rogue: eu nu incurajez furtul
rogue: si nu e nici the broken window fallacy
rogue: pt ca stiu
rogue: ca batranii tind sa faca economii nu sa cheltuie
rogue: deci e bn sa iei banii si sa-i cheltui
rogue: daca ar face economi la banca ar fi bn
rogue: ca banca i-ar investi banii
rogue: dar batranii nu prea fac asta
rogue: faci bine. invata-i si pe altii. banii de sub saltea trebuie rulati
ajutati economia! furati de la bunica!

bla bla bla

2009-10-04T14:34:00.002+03:00

si am decis eu, de buna voie si nesilit de nimeni, sa nu mai ies cu prietenii mei, sa schimb o vreme anturajul asta nociv. si nu mi-a fost greu. luni de zile m-am izolat incet de toti. m-am lasat si de fumat, am inceput sa stau mai putin la calculator, ce sa mai. toti credeau ca m-am maturizat. ma obisnuisem asa. uitasem de viata aia. de cum te uiti la ceas la ora 3 dimineata si realizezi ca nu esti in stare sa te ridici in picioare si ca ai pierdut o noapte. si ti-era ciuda. puteai face ceva uitl in loc sa-ti futi creieru si rinichii si stomacu.
numai ca privind inapoi imi dau seama ca fara prietenii mei sunt un ciudat gras care isi chinuie paianejnul. ca defapt am inlocuit tigara cu ceva la fel de nociv. ca nu mi-am folosit timpul sa fac ceva util si ca ma transform intr-un ciudat frustrat. un fel de self righteous fucktard monk style. banuiam eu ca asta se va intampla. ceea ce nu banuiam era cat de usor imi va fi sa ma transform in asta.
cat de usor ii voi privi cu un dispret care ascunde defapt invidie pe cei care socializeaza.
morala care se aplica in cazul meu : de fiecare data cand crezi ca prietenii tai sunt naspa, adu-ti aminte ca esti la fel de naspa ca si ei. nu incerca sa renunti la ei, daca erai altfel ti-ai fi ales alt grup. si sa nu ai impresia ca esti singurul care a evoluat intre timp.

concluzia mea

2009-10-01T22:49:00.005+03:00

despre familie.
daca nu esti gata sa ai o familie si nu esti ''facut pentru asta'' mai bine stai linistit si nu cedezi presiunilor sociale sau de alta natura.
acasa e locul unde fiecare isi aduce frustrarile si toti se prefac k se asculta intre ei.
copii sunt chestiile alea mici pe care iti versi frustrarile sub pretextul ca le vrei binele. singurii in fata carora iti mai pastrezi autoritatea (pana la o varsta). ai putea sa le explici unde gresesc si fara sa urli la ei dar daca devin cumva niste oameni sanatosi la cap? si apoi esti nerabdator pentru repriza a doua de tipat.
partenerii sunt doi straini care se suporta din ce in ce mai mult desi fac din ce in ce mai putin sex.
uneori te minti si pe tine ca iti iubesti familia. Adevarul e chestia aia insuportabila care ti-ar spune ca faci prea multe compromisuri si te transformi intr-un frustrat si ca esti un nemernic fiinda nimeni nu iti spune ce gandeste cu adevarat si unde gresesti de fapt.

poate ca ai o familie grozava. in cazul asta te-as ruga sa nu-mi spui. nu numai ca ma necajesti dar s-ar putea sa-mi dai si idei proaste pentru viitor.

ps: cum sa urli ca iti e foame cand e vorba de fii'ta dar sa ii lasi pe idioti sa astepte si manance mancarea rece ca vrei sa vezi cum se termina filmu. tata model. exemplu de prioritati. mi-e mila de sor'mea

ce fac oamenii frustrati in ore

2009-09-30T19:06:00.006+03:00

Esti atat de hidoasa ca nici grasimea nu sta pe tine

Atat de urata ca dimineata iti lipesti parul cu superglue sa nu fuga de tine.

Ca sa nu iesi de pe orbita ai hainele captusite cu plumb, fiindca la cat de hidoasa esti pamantul te respinge.

Eruptiile vulcanice se formeaza cand pamantul isi aduce aminte de tine si vomita.

Nu exista mase de aer cald si aer rece. Vantul e format de aerul care fuge din calea ta.

Gaurile negre se formeaza cand razele unei stele indepartate ajung pe Terra, te ating si se intorc in pizda ma-sii cu viteza luminii la patrat.

Nu exista orbi, doar oameni care au decis ca te-au vazut de prea mutle ori.

Ai fost o singura data la mare. Atunci apa s-a evaporat instantaneu de frica ta si locul a ramas cunoscut drept Marea Moarta.

Inundatiile si zapezile abundente se produc atunci cand norii dintr-o regiune afla ca esti in trecere cu avionul si ingheata de spaima.

Universul e in continua expansiune fiindca materia fuge de tine.

Dinozaurii au murit de scarba cand ti-au vazut stramosii facand sex. Meteoritul care trebuia sa faca treaba asta initial si-a schimbat traiectoria.

Iadul e doar un labirint unde poza ta exista pretutindeni.

La Hiroshima si Nagasaki pilotii ti-au aruncat flegma din avion.

Noi vedem o singura jumatate a lunii. De frica ta nu se intoarce niciodata cu fata spre Terra.

Pe pliantele pro avort e poza ta.

Initial au vrut sa puna poza in dictionar in dreptul cuvantului hidos. Apoi s-au gandit ca unii oameni ar putea face infarct.

Nu exista Dumnezeu. S-a sinucis la scurt timp dupa crearea ta.

Insecticidele contin respiratia ta. E de ajuns!

Cand iti razi mustata productia de paruci se tripleaza.

Poate nu stiai ai inspirat oamenii sa scrie. Daca nu erai povestile cu varcolaci si Fankenstein nu ar fi existat niciodata.

opera inspirata de doru octavian dumitru, spike si bancurile cu chuck norris. si ov corz de mirobolanta mea profa de limba romana.

pentru ca william a refuzat sa se obisnuiasca

2009-09-30T14:18:00.001+03:00

detest oamenii care se obisnuiesc

2009-09-29T23:35:00.002+03:00

''ehh, m-am obisnuit''
urasc expresia asta. o urasc din tot sufletul, ca pe cel mai mare dusman al meu. vreau sa nu o rostesc niciodata. suna prea mult a resemnare. a ceva impus si inghitit, a compromis.
suna prea mult a lene.

aventuri pe bicicleta

2009-09-29T00:12:00.002+03:00

reteta pentru dezastru.
3 biciclisti
6 sticle de vin
strazi pustii
gropi de romania
biciclistii pornesc cu viteza pe strazile pustii si se dau in spectacol. merg fara maini, mai musca din asflat, iau o curba fara maini, mai lasa un dinte bordura. la un moment dat cade lantu, ceva mai tarziu ii musca un caine. si asa se termina o seara reusita. :D
copii fara viitor.
=))

dupa dezvaluirea unui secret teribil

2009-09-25T21:44:00.002+03:00

rogue: si somehow asta mi se pare amuzant

rogue: anyway daca te intrebi vreodata dc par asa distrus

rogue: cine stie ce secrete mai are familia mea

rogue: tie care parte din ce-am zis ti se pare funny

Diandra: tot

Diandra: mai ales partea cu distrus

Diandra: am incetat de mult sa ma intreb de ce eshti distrus

Diandra: asta e farmecu tau man deal with it

rogue: lol ) is that a compliment ?

Diandra: eshti atat de fucked up k absolut nimic din ce mi zici nu ma uimeshte in the least

Diandra: erm

Diandra: YES

Diandra: LOGICK K E

Diandra: i hate banal people

Diandra: you're like

rogue: e cel mai sincer lucru -> deci cel mai misto care mi s-o zis

Diandra: za opposite

Diandra: of banal

Diandra: ma bucur

rogue: thx dude

Diandra: aaaw my pleazure man

rogue: deci o sa pun p blog

Diandra: dadad

Diandra: ma simt onorata

scrisoare catre mama

2009-09-21T14:39:00.004+03:00

poate ca m-ai zarit atunci cand refuzam sa port fusta sau sa-mi fac unghiile, poate ca m-ai auzit atunci cand sunam fete si le spuneam ca le iubesc, poate ca te-ai temut de multe ori ca vei auzi asta.
sunt fiul tau, cel pe care nu ai stiut poate niciodata ca il ai.
sa nu te invinovatesti cu nimic, pentru ca eu nu o fac. nu mi-ai gresit niciodata.
as vrea sa iti spun cuvintele astea, nu sa le scriu, dar stiu ca te dor si nu as putea sa te vad plangand. constiinta mea nu m-ar mai lasa niciodata sa dorm. nu vreau sa te ranesc, pentru ca esti persoana la care tin cel mai mult. dar o fac.
vreau sa exist. si pentru asta voi ucide imaginea pe care tu o numeai Marina si o iubeai si credeai ca e fiica ta. vreau sa ma eliberez de acest secret si pentru asta intr-o zi iti voi inmana aceasta scrisoare. astazi inca nu am curajul.
poti sa ma urasti, desi stiu ca nu o vei face, dar sa nu te gandesti la mine cu mila, pentru ca nimic nu m-ar jigni mai tare. poate ca voi suferi dar nimic nu m-ar umili mai tare decat sa stiu ca te gandesti cum plang.
poate ca o sa-ti fie dor de fiica pe care ti-am rapit-o, si pentru asta nu pot sa-ti cer sa ma ierti pentru ca nici eu nu m-am iertat inca. as vrea sa iti pot alina durerea, dar nu stiu cum.
poate ca n-o sa ma iubesti la fel de mult niciodata, dar nici nu am pretins vreodata asta.
si iti scriu aceste randuri incoerente pentru ca vreau doar sa ma strigi, desi nu am inca un nume.

culca-te

2009-09-12T04:41:00.004+03:00

mi-am dat seama ca stateam acolo si ma uitam la ei fara sa inteleg nimic din agitatia lor. ce faceau ei? isi pierdeau timpul pe banca aia neincapatoare in jurul unui pachet de tigari si al unei sticle de bere. ce povesteau ei? eu ce faceam acolo? si daca plecam unde ma duceam?
acasa. ce cuvant gol pentru mine. care acasa? in camera aia albastra in care ma asteapta propriile regrete?
in camera in care pe birou un paienjen care isi asteapta moartea intr-o cutiuta de plastic?
mi s-a parut ca o vad pe strada. n-a observat nimeni cum mi s-a schimbat expresia in acele momente in care m-am lasat inselat ca e ea.
suna pe cineva. fa telefonul cuiva sa-i urle prin vis ca ai nevoie de ajutor.
si atunci realizezi ca nu ai pe cine sa suni. ca nu e nimeni dispus sa te asculte la ora asta, nici macar sa stea sa-ti asculte respiratia intrerupta de gandurile care te fac sa tremuri. nu e nimeni...
esti singur sony.
nu esti singur sony. nu esti niciodata singur cat inca iti mai auzi propriile ganduri. cand le lasi sa te chinuie si le ierti palmele. nu esti niciodata singur cat timp iti mai stergi lacrimile si apoi saruti mana care ti-a inchis pleoapele.
du-te acasa. inveleste-te singur si trece-ti propriile brate imprejur. culca-te sony, cu fantomele regretelor tale si lasa-le sa danseze cu promisiunile din vis. culca-te sony. e dimineata si tremuri si nu se minte nimeni ca te vede pe strada de dorul tau. e dimineata si nimeni nu iti cauta numele in agenda stiind ca esti gata sa-i asculti tacerea.

fara titlu

2009-09-11T00:02:00.002+03:00

imi doresc sa nu fi existat niciodata.
uneori imi doresc sa mor. m-as sinucide, nu e o problema de curaj, e o problema de constiinta. Le datorez mult unor oameni care au investit in mine si am greseli de reparat. sunt o dezamagire. pentru toti. si mi-as dori sa nu fi existat nicodata. sa nu ma fi nascut. sa nu produc atata suferinta.
daca ar exista, nici dumnezeu nu m-ar putea ierta in omnipotenta lui.
in cuvintele astea se rezuma existenta mea.
ma urasc.

and this is how it feels inside

2009-09-10T14:28:00.006+03:00

sony: D, what if i am ftm?
D: a what?
sony: female to male transgendered
D: nu inteleg
D: stai
D: psihic sau fizic
sony: psihic
D: esti de mult

sony: and what if i go through surgery and hormone treatment?
D: n-ai decat sa-ti ruinezi viata daca tii asa mult
D: eu zic sa nu
D: daca tii la parerea mea asa mult

D: devii un monstru

sony

2009-09-09T22:31:00.002+03:00

I've been thinking about a name. i've been thinking since i was nine.
i've written many names on tree bark or walls as signatures along the years.
here is a name that means a lot to me: sony.
it's a stupid name, and i've chosen it for a silly reason, because after all, i am silly myself. it's a name most of my friends dislike, but here's why i like it
i hate my father and he hates me, and we barely speak to each other, so he'll probably never know who i really am, or never understand it.
so no one ever is gonna call me son.
stupid huh ?

thoughts in the park

2009-09-03T23:06:00.005+03:00

go play outside with dirty dogs
go feed the poor the lost the birds
for the poor comfort of your soul
for asking in return from all

for feeling better for yourself
for getting close to mental health
you lonely reader of this line
with hopes and fears so much like mine

in search of things that shaped you so
and someone willing to love thou

go live in ways you've never lived
in manors you consider fit

go make the same mistakes again
the ones your conscience never blame
for all you have is what you see
this worthless piece that's left of me

and this world that amazes us still
so big yet small and very ill
fear not the things to come ahead
fear not the days when you'll be dead

n'or the true friend who will betray
or the so close who soon will stray

but laugh at this insane poor act
and at the power of the fact
at your so doubtfull words and eyes
in laughter all the power lays

the laughter coming form the heart
which seems to them unearthly hard
that's nothing but the life you had
not knowing in the shaky hand

the life you'll also find in pain
the sorrow lacking it's own name
go then! waste no more of your time
i'm done and you will be just fine.

17

2009-09-03T17:17:00.003+03:00

pinocchio is now 17.
there are people who didn't know that yesterday was pinocchio's birthday.
but pinocchio loves them because there are things more important than wishing somebody a happy birthday on time.
like answering a call at 3 o clock in the morning.
like going for miles or doing the imposibile to see him, to hear him, to make him a favour.
there are simple things that mean the world for pinocchio. like knowing him and loving him for who he is.

make a wish pinocchio!
i want to be a real boy...

Sustin Blogosfera Feminina

2009-08-17T15:49:00.006+03:00

De ce ?
E schioapa saraca si are nevoie de carje? de proteze nust de care? poi cerseste si tu la tv.
de ce tre sa o sustii tu ?
adica din toate cate sutn de sustinut
tu sustii blogosfera feminina
adica: eu scriu cu pizda!
vreaus a miroasa a pizda aici, da?
Estrogen everybody!!!
in lumea asta sunt cipuri de combatut
sunt alarme false cu global warming si eco shituri de promovat
sunt bolnavi de sida
copii muritori de fuame in africa
sunt pizde cu cancer la san
sunt barbati cu hemoroizi si difunctii erectile
si tu sustii blogosfera feminina.
ce dracu sa mai zic? Felicitari, ai pizda!
daca blogosfera feminina are sanii mari si posteaza poze cu ea semi-dezbracat sa stii ca o sustin si eu! :D

ploaie de stele

2009-08-13T21:29:00.003+03:00

purificari prin foc de nerostite chinuri.
cad stele sub povara dorintelor umane?
noi care ridicam statui de fier si imnuri
ne incredem in clipite, ne temem de satane.

si cautam simboluri si intelesuri noi
in neintelese ordini ce haosul le scrie
dansam pe ritm de flacari pentru a cere ploi
si cerem nemurirea in versuri de hartie

noi credem in cuvant si contestam dovezi
pe cer trec fara voie scantei fara origini
cand nu le poti atinge ramane doar sa crezi
ca ele te aud de jos de unde strigi

azi a plouat cu stele tu vei lupta de-acum
si vei uita in timp c-ai indraznit sa ceri
dar ai rostit in gand pornirea ta la drum
si ai mers batand carari fiindca ai stiut sa speri.

Ancăi.

you have no clue

2009-08-12T22:28:00.003+03:00

no you don't know how i feel
you don't know how much i hate
looking in the mirror to see something that is not me
you don't know what it's like
when you can't even find yourself
when nothing is certain. when nothing is safe.
when you're trapped and there's no one to help you
they keep turning their backs
they keep closing their eyes
they keep saying to you and themselves
that you are just wrong.
You DON'T know what it feels like
to have the wrong name
and wish to god someone will call you
into existence and end the feeling of shame.
you don't know what it's like to see your own
rejecting you.
you don't have a clue what is like
to know you're not gonna make her happy
cause you're a dyke.
she won't even look at you
they won't play with you
they won't share with you
you don't belong.
not even in these clothes
not even in this body
you want home.
you don't know what it's like
to look in the mirror and see someone else.
i want to be me
i want to be loved for who i am
or not to be anymore.

infinit

2009-08-09T02:46:00.003+03:00

in fata mea un singur om priveste inapoi
mai sunt vreo trei care vorbesc si rad mult si greoi
un orb asculta vorba lor de parca-ar lua aminte
trenul se misca-ncetisor si eu vad inainte

tu pleci. eu nu merg nicaieri si-as vrea sa te urmez
as vrea sa plang dar nu aici asa ca incetez
unde ma duc si cu ce scop si-a cata oara singur?
strainii dorm si cate vieti se pot citi pe chipuri

bariera pusa trecem noi si o sirena tipa
toti acesti oameni inteleg ce mult inseamna o clipa
dar niciodata? ca un zid ce nu se mai termina.
a fost odata ca-n povesti si-apoi am fost de vina

pedeapsa unui vinovat ca s-a nascut defect
dreptatea unui dumnezeu al dracu de perfect
iubirea: cea de neiertat din cate crime sunt
si amagirea ca-ntr-o zi ce va veni curand...

soldatel

2009-08-05T23:58:00.005+03:00

sunt eu tot singur si tot in miezul noptii
si plang infiorat cand ii ascult pe altii
vorbesc de casa de parinti de tovarasi
de anii cand erau copii si-ar vrea sa vina iarasi
eu stiu doar din imagini din filme
cum se putea juca copilul din mine
daca tata nu ma batea cand am ras
daca mama departe nu s-ar fi dus
daca noaptea as fi dormit, n-as fi plans
daca moartea nu mi-o doream pe ascus
mi-e dor de casa fara sa stiu cum arata
mi-e dor sa spun cuiva mama si atta
mi-e dor de sacii intregi de jucarii
pe care i-am alsat mereu altor copii
preocupat mereu cu visele mele
in care nu erau cuvinte grele
in care mana se intindea sa ajute
si buzele stiau sa ma sarute
mi-e dor de soldateii ce nu m-au aparat
mi-e dor sa-i scriu lui mos cracun cu adevarat
tii minte mama cand imi doream sa pot sa mor
si-am scris asta in foaia asezata sub pom?
nu zic ca n-am avut de toata caci material
n-aveu toti aia din clasa cat cumparam intr-un an
dar toate astea daca le-asez pe-un cantar
si daca vreau sa trisez e in zadar
vorbele voastre inca rasuna in minte
insultele care lovesc mereu mai ascutite
prin ochii vostri inca ma vad un nimic
si orice as face lucrul asta nu pot sa-l schimb
daca as avea acum numai o ora cu mine
m-as strange n brate sa-mi promit ca totul va fi mai bine
fiindca din toti soldatii care n-au tras niciodata un glont
preferatul meu e cel ce plange singur in colt
copil orice ar fi tine-te tare
si cauta raspuns la orice intrebare
rasplata jur nici nu e asa departe
si daca vrei sa-ti las ceva iti dau o carte
iar pentru cei ce-acum se lauda cu mine
sa va ia dreacu bah! v-ar fi rusine!
si pentru cei ce-mi cer tarziu iertare
sugeti-mi pula ca nu sunt de vanzare.

And what had he left behind?

2009-07-30T21:47:00.003+03:00

I imagined that, in death, he had shrivelled up smaller than ever. And then they burned him in an oven until he was nothing but ashes. And what had he left behind? A nothing-much book-shop in a nothing-much neighbourhood and two girls at least one of whom was a little bit strange? What kind of life was that? I wondered. Lying in that hospital bed with his cut-open head and his muddled brain, what had been on his mind as he looked at me?

So what do we leave behind?

it's late

2009-07-29T23:52:00.004+03:00

i could have been in there but i don't care
it's not like i am crying in dispair
it's not like i am singing in my dreams
and jumping and enjoying other screams

i do not envy you for having fun
i really do not envy anyone
for having lives and sex and years of youth
for not even considering the truth

for sand and weed and beer and the guitars
for being free under the falling stars
it's not like i am lonely and insane
and carrying the burden of my pain

i do not shiver bleeding as i write
this ain't another sleepless bloody night
i'm not eroded slowly by my hate
it only seems like that because it's late.

always

2009-07-24T17:52:00.003+03:00

you said we'll always be best friends
but sadly always had an end
i saw forever in this word
i saw until the end of world
it meant eterneties to come
outliving the almighty sun
yet human life is short and weak
it makes no difference what we think
we owe a death and we shall die.
it hurts we never said goodbye
we didn't have a closing line
no warning not the smallest sign
you died. how awful are these words
i always thought i would die first
i smoke i curse i drink i lend

alone and searching for a friend

fara nume

2009-06-08T23:06:00.002+03:00

aceste numarate zile
de ratacire intre lumi
un infinit de umilire
in tara mandrilor nebuni.

o abuziva condamnare
intr-un palat absurd de vechi
spoit in trista non-culoare
care imi urla in urechi

vinovatia de-a fi gay
intr-o religie a groazei
tanjirea mea dupa femei
langa neslefuirea frazei

greseala de-a te fi nascut
cu sange de nomad in vine
pe care nu ti l-am baut
unind amarele destine

aceleasi litere adorm
cu margini triste de vopsea
in parc fumeaza acelasi domn
din inlemnita lui lulea

aceste numarate zile
se adancesc in nopti batrane
aceste mazgalite file
aduna versuri fara nume

urasc

2009-06-06T16:57:00.003+03:00

urasc sa merg la magazin. urasc faptul ca trebuie sa imi schimb hainele. ca nu pot sa ma duc la magazin cum imi convine mie. trebuie sa ies ''decent'' domnule. ca d'aia nu mai poate vanzatoarea sa doarma noaptea de mutra mea. ca d'aia nu mai pot vecinele sa discute despe telenovele, fiindca logic tinuta mea e obligatoriu un subiect de barfa. daca ieseam in **** gol pe afara intelegeam, desi unora ar putea sa le placa. dar zau ca nu vad diferenta intre un tricou larg si unu mulat in care transpir ca porcu si care lasa sa mi se vada noada cand ma aplec. da nu frate, cum sa porti tricou larg, ce esti luat de pe garla?
asta e tot ce conteaza in tara asta de rahat.
freza
hainele. costum cu adidasi. hainele de firma sau false.
ochelarii. daca sunt de soare sunt de boss, daca sunt de vedere sunt de tocilar, daca nu, sunt trendy-emo cu rama neagra.
telefonu
masina
auru de pe tine (bonus jegu de sub unghii ascuns de un strat frumos de oja)
adica suntem superficiali.
am inteles ca hainele reflecta statutul social, am inteles ca hainele sunt o expresie a personalitatii, am inteles ca hainele arata cat de mult ti se rupe de cei din jur.
dar unde dracu s-a ajuns? adica hai sa ne chinuim singuri. hai sa ne luam ochelari de soare falsi ca sa ne stricam ochii, sa purtam tocuri ca sa ne doara picioarele, sa purtam cele mai incomode haine, sa judecam oamenii dupa accesorii.
adica d'aia nu mai pot eu sa lucrez la birou daca nu ma strange cravata. d'aia nu mai pot sa copiez la examen sau sa fumez in pauze ca ma tine uniforma. d'aia nu mai sunt eu un om cu idei destul de bune ca nu port bratara sau cercei. ce mentalitate e asta?
bla bla bla. intelegeti restul ideii. tre sa ma duc la magazin, dar mai intai sa ma schimb, sa nu cumva sa nu mai accepte vanzatoarea banii mei.
exista oare locuri unde nu tre sa te certi cu nimeni ca sa iesi din casa asa cum vrei si in care nu se uita lumea crucis la tine?

o viata

2009-06-01T16:21:00.003+03:00

tema la franceza. bleah. o viata reusita. defapt eseu e o porcarie lunga si plictisitoare pe care mi-e lene s-o mai scriu odata.
concluzia: nu ma intereseaza micile lor framantari. pentru ce sunt luptele voastre? un moment de glorie intr-o vesnicie? o palma de pamant intr-un univers infinit? acceptarea in cercul mediocrilor? cu pretul fericirii? nici gand. nu sunt iresponasbil, sunt realist. am doar o viata de risipit, un corp de distrus si o singura sansa la fericire. nu. nu ma vad cu o familie, cu o casa luata cu ipoteca si o masina in leasing. nu ma vad cu o slujba plictisitoare la birou si doi copii urati care s-ar omori intre ei. nu ma vad nici macar intors in tara asta, d'apoi stabilit aici. sincer sa fiu, nici in viata nu ma vad peste 20 de ani. vreau sa mor tanar.

Nimeni Altu' -Cu dintii cariati
Asculta mai multe audio Muzica »

clar. nu pot gandi normal

2009-06-01T16:02:00.005+03:00

ora de romana. recapitulare. bacovia
Nu ma pot gandi la prezent, la ore calduroase si monotone de disecat poezii, la rasetele imbecile din spatele clasei si al intrebarile idioate ale celor din fata. Eu caut solutii la conflictele care izbucnesc in mintea mea si se desfasoara in in fata ochilor pe panza care i-a acoperit. eu vad zbucium.
pentru ei criza asta financiara, virusul ah1n1 si tampenia de incalzire globala par probleme. Eu ma gandesc la tot ce nu au invatat ei din istorie. suprapopulare comunism cruciade djihad cenzura regimuri autoritare revolte morti proiectile razboi nuclear extinctie. vad in acelasi timp popularea altor planete si toate visurile umanitatii indeplinite. cu pretul civilizatiilor spulberate si dezumanizarii pana la perfectiune. s-ar incheia astfel zbuciumul sau ar fi mai dureros? cum va fi viitorul, ce decizii pot face diferenta. vad anexarea dobrogei si transilvaniei, deportari, detinuti politici, intelectuali morti, lupte pentru putere. imi dau seama ca aici nu exista viitor si incerc sa evadez mai intai din mine.
SUNT UN NEBUN si haosul albastru de pe foaie reflecta proiectilele si lesurile din ochii mei care ard.

doua noaptea

2009-06-01T02:21:00.003+03:00

dintr-o mie de ganduri ce ma chinuie si nu ma lasa sa dorm uneori (mai mereu, mai ales acum) cel mai tare ma doare ca noi ne-am iubit doar de o mie de ori.

Vank-O mie
Asculta mai multe audio Muzica »

disclaimer

2009-06-01T01:20:00.003+03:00

mi-e frica de mine. mi-e frica de ceea ce gandesc. nu fiindca ar avea gandurile mele un impact colosal. mi-e frica de neputinta gandurilor mele de-a schimba ceva, de inutilitatea care i-ar face pe unii sa rada. de incoerenta exprimarii mele. nu stiu sa scriu fiindca nu stiu cu ce sa incep si cu ce sa termin. ideile mele sunt ca cioburile rezultate in urma unei explozii si incerc sa refac acest mozaic dar ma tot tai si nu rezolv nimic. toate ideile vor sa prinda viata in cuvant. eu cred cu atat tarie in ceea ce spun incat convingerea mea poate parea ridicola, copilareasca.
am fost ridiculizat. mi s-a spus ca ar trebui sa gandesc mai putin, mi s-a spus ca ar trebui sa tai din cuvinte, sa ciuntesc fraze, ca omu se plictiseste citind, ce naiba. si m-a afectat asta. fiecare lucru pe care il scriu e recitit de zeci de ori. ma bantuie niste vorbe spuse cu rautate si ma indoiesc de esenta mea.
pot fi la obiect, dar nu sunt eu si atunci devin iar stangaci. asa cum devin si cand am milioane de idei care imi zboara prin cap si nu ma lasa sa adorm. sute de intrebari.
nu vreau sa-i obosesc pe altii. stiu cat de obositor e fiindca ma chinuie zi si noapte gandurile astea. asa ca te rog nu te astepta la semne de punctuatie, la idei coerente, la chestii obiective.
asteapta-te la fluvii care aduc aluviuni. asteapta-te la sinceritate pana la absurd si la imaturitate. si daca nu asta e ceea ce vrei atunci pleaca. stiu ca nu sunt destul de bun, dar nu cer decat dreptul de-a fi eu. asa ca lasa-ma sa fiu. dincolo de greseli...
nu cred in semne de punctuatie, nu cred in diacritice, nu cred in dumnezeu, nu cred in litere mari, nu cred in nume. cred doar in dreptul fiecaruia de a-si irosi viata, cuvintele, timpul. in dreptul de a-si distruge corpul, reputatia, viitorul.
cred in libertatea de-a iubi si de-a uri. asa ca poti sa ma urasti dar nu-mi cere nimic, nici schimbarea, nici macar ura.

ah

2009-05-31T23:36:00.004+03:00

in isteria generala
in mine tremura ceva
si iar incepe sa ma doara
caci iarasi ma gandesc la ea

de ce sa vrei tot maini de fata
in mana tremurand sa ti
de ce sa vrei inca odata
cu ea sa fi avut copii

de ce sa nu conteze nici
daca aveti urmasi sau nu
si sa o vrei atat aici
cand lumea toata zice nu

de ce o chem fara raspuns
si chiar dac-as porni acum
intr-un castel de nepatruns
sa stiu ca plange nori de fum

si plansul ei ma frange crunt
si il inabusa pe-al meu
si jumatate in pamant
as vrea sa fie dumnezeu

am fi cu el in rai razand
dar raiul cade zgomotos
si ma ingroapa in cuvant
si ma strapunge pana-n os

de ce gandesc in poezii
ce ard asa adanc in mine
pe care nu le voi rosti
fiindca o jale ma retine

si cer sa fie dumnezeu
si-i cer sa nu se sinucida
de dragul ei nu de al meu
spre a o face fericita

pe mine ma cobor in iad
si urc spre ceruri scari de stele
yehova lasa-ma sa cad
si sterge patimile mele

sinceritate

2009-05-29T00:42:00.002+03:00

nu stiu prin ce minuni s-au faurit
nici lumea mea nici tot ce e in lume
voi ati gasit mai repede un nume
pentru inceputul nedescoperit

daca-i un scop in spatele fiintei
sau daca nu-i decat o intamplare
este un semn prea greu de intrebare
pentru copiii mici ai neputintei

este un semn ce spune interzis
si ne arata calea spre povesti
invata cum sa crezi si cum sa cresti
apoi sa bati la geamul meu inchis

vom fi batrani atunci cand o sa stim
si vom lasa in urma poate multe
dar fara de copii sa ne asculte
si-atunci vom intelege ca murim

Fara tine

2009-05-17T18:34:00.004+03:00

Gasesc noi intelesuri peste tot
De tine numai dau, dar in sfarsit..
Pana acum de ce n-oi fi gasit
Atatea de facut? Pentru ca pot.

Ingroapa-ma de viu sub tot ce-mi dai
Tu, timp, ce-alergi la cot cu mine
Aici, daca exista, sunt in Rai
Fiindca, in mod prostesc, imi este bine.

Si du-ma, drum spre nicaieri, departe
Sa-mi fie dor de casa si de lume,
Du-ma in nestiinta si in moarte,
Fa-ma nimic in totul fara nume.

Da lume pasii mei si dor de duca
Altui nascut cu mainile de sange
Si-nvata-l sa cuvante, daca plange
Din mine sa mai lasi doar o naluca.

Ce pot sa dau 'napoi indeajuns
Pentru tocirea bunurilor scumpe?
O viata goala altuia s-o umple
Si interbari sa caute raspuns.

Intre note.

2009-04-26T22:37:00.005+03:00

Pentru o clipa m-am pierdut in muzica si eram plin de speranta. Fetita aia era ceea ce multi si-ar dori sa fie, o artista. Cand a inceput sa cante s-a facut liniste in sala, a cantat 4 melodii cunoscute dar le-a cantat mai bine. Si vroiam sa mai cante, sa demonstreze pe rand fiecarui cantaret din lumea asta ce inseamna vocea, talentul. Si apoi m-a lovit iar.
M-am gandit cate sperante imi puneam in ea, cat de mult ii doream sa reuseasca de parca avea sa-si imparta gloria cu mine, de parca era copilul meu, eleva mea, desi nici macar nu stiam cum o cheama. Poate era normal sa o invidiez, dar nu puteam functiona normal atunci, asa ca ii doream sa reuseasca. Si mi-am adus aminte cum visam eu la 12 ani.
Aveam sperante si un set de valori. Porneam cu lucrurile astea la drum si cu un mare zambet. Stiam ca trebuie sa invat, sa ma straduiesc si visele mi se vor indeplini. Invatam ca sa ajung la liceu si apoi la facultate, ca sa pot deveni ceea ce mi-am dorit mereu si sa ma bucur. In paralel scriam cate ceva si ma simteam bine cand ma incuraja profesoara de romana si cand luam cate un premiu.
Dar aveam sa inteleg in curand ce inseamna: ai grija ce-ti doresti.
Am ajuns la liceu, unde nimic din ceea ce stiam nu era folositor, motiv pentru care a trebuit sa uit tot ceea ce stiam. Erau importante cunostintele, dar era esential pe cine cunosc, nu ce am invatat. La liceu am primit lectii de fumat, de chiulit eficient, de furat, de mintit, de dat mita (doctorilor, profesorilor), de falsificat.
Am invatat ca prostii la romana, ca la sfarstiul clasei a opta sa fim in stare sa citim un text, sa argumentam apartenenta lui la specie/gen, sa luam orice fraza din el si sa o analizam propozitie cu propozititie si cuvant cu cuvant. Si am ajuns la liceu unde profesoara s-a multumit sa ne spuna ca suntem prosti si sa ne dea note mici. Am invatat ca pe tine te pot exmatricula daca ai o dunga pe tricou dar o profesoara poate lasa un elev repetent pe motiv ca e tigan si apoi sa-l dea si in judecata pentru calomnie. Am invatat ca nu valoram nimic, nu putem schimba nimic, e inutil sa incercam, sa ne opunem. Asta e un adevar pe care nu suntem destul de maturi sa-l acceptam, dar NU SE POATE.
Am invatat ca numai banii tin de foame si ar fi bine sa coboram cu picioarele pe pamant si sa devenim smecheri daca nu vrem sa traiasca alti smecheri de pe urma noastra.
E frumos sa fii copil, sa crezi in basme, in dumnezeu, in justitie, in talent, in oameni, in bine, in schimbare, in progres, in drepturi, in timp, in incercari. Dar e greu sa nu fi copil. Trebuie sa lupti si lupta mea a devenit o lupta pentru supravietuire, e o lupta pentru vise si valori, dar nu pentru atingerea lor ci pentru nealterarea lor, pentru mentinerea lor in viata. Lupt ca sa ies de aici, de unde ma strivesc oamenii astia nefericiti care vor sa gust din amaraciunea lor pe care o tot refuz.
Refuz sa pun practica lectiile astea. Stiu cum e lumea, dar refuz sa ma transform, sa ma incadrez in standarde. Lupt cu disperare pentru supravietuirea sperantei si a idealismului din mine. Sunt cu picioarele pe pamant dar asta nu inseamna ca ma multumesc sa exist. Vreau sa ies din lupta asta invingator pentru a putea merge mai departe, spre adevarata provocare. Nu ii las sa ma mutileze, sa ma ucida. Daca ar reusi as deveni unul din ei, un profesor amarat de romana care se multumeste sa isi umileasca elevii, un om meschin, cu realizari modeste, care isi invidiaza colegii de grupa de care pomeneste in scarba la ore, o profesoara de economie demna de otv care se judeca mereu cu cineva.
Mi s-a spus ca nu pot schimba nimic, dar momentan ma chinui sa nu ma schimb. Mi-am jurat ca voi evada si stiu ca o voi face, dar ma doare sa vad cum nu reusesc unii.
Ma intorc la fetita aceea si la teama care umbreste speranta. Ma gandesc la totii oamenii care au renuntat si si-au lasat visele sa sangereze pana la moarte dupa prima lovitura. Stiu ca e greu sa lupti si stiu ca cei incapabili de asta te invidiaza de moarte, dar nu ii pot uri. Imi e mila de ei.
Pentru ca ceea ce doare mai tare decat sa nu ai un lucru este sa-l ai si sa-l pierzi. Sa te amagesti si sa fii dezamagit. Si jur ca as vrea sa dau un strop din vointa mea acelui copil, numai sa reuseasca. Pariez pe ea desi am sanse mici de castig, desi nu pot interveni in niciun fel in viata ei, in timp ce altii pot interveni dezastrous.
Nu stiu nici de ce sau ce pariez, dar nu ma pot gandi la asta pentru ca nu mai pot gandi, a inceput sa cante iar si ma pierd in muzica...

cogito ergo sum

2009-03-23T14:49:00.006+02:00

mă sperie un gând ce ştiu că n-o să vină
şi-acest accelerat întârziat în goană;
o moarte alergând zguduitor pe şină
ca să mă ia în lagăre de descompunere umană.

doresc un dumnezeu s-asiste deraierea
vreau un bilet de dus spre locul unde-aşteaptă
dar încă nu-i niciunul şi să-mi alin durerea
îi incrustez portretul pe o traversă moartă

mi s-a tocit tăişul cătuşelor puţine
pios un personal şi un marfar fac cruce
la noapte fără mine departe mă voi duce
adorm şi mă-ngrozeşte un gând ce nu mai vine.